INSTRUMÉNT instrumente s. n. 1. Unealta sau aparat adecvat executarii unei anumite operatzii. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoana fortza lucru fapt de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop. ◊ (In sintagmele) Instrument gramatical = cuvant cu functziune exclusiv gramaticala shi care nu se poate intrebuintza singur in vorbire ci numai impreuna cu cuvintele care le leaga exprimand raporturi sintactice; unealta gramaticala. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifica un tratat internatzional. Din fr. instrument lat. instrumentum.

instrument sn [At: CANTEMIR HR. 86/35 / V: (Inv) istrom~ is~ ostro~ stro~ / Pl: ~e (inv) ~uri / E: lat instrumentum fr instrument] 12 (Unealta sau) aparat cu care se efectueaza o anumita operatzie. 3 (Inv) Aparat de precizie. 4 (Fig) Persoana fapt etc. de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop. 5 (Lin; is) ~ gramatical Cuvant cu functzie exclusiv gramaticala care nu se poate utiliza singur in vorbire ci numai impreuna cu cuvintele care le leaga. 6 (Jur; is) ~ juridic Act proba scrisa prin care se atesta existentza unui drept. 7 (Cmr; is) ~ de plata Atestare scrisa prin care se ordona sau se efectueaza o plata. 8 (Muz) Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 9 (Is) ~ de ratificare Document special prin care se ratifica un tratat internatzional.

INSTRUMÉNT instrumente s. n. 1. Unealta aparat cu ajutorul caruia se efectueaza o anumita operatzie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoana fortza lucru fapt de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop. 3. (In sintagmele) Instrument gramatical = cuvant cu functziune exclusiv gramaticala shi care nu se poate intrebuintza singur in vorbire ci numai impreuna cu cuvintele care le leaga exprimand raporturi sintactice; unealta gramaticala. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifica un tratat internatzional. Din fr. instrument lat. instrumentum.

INSTRUMÉNT instrumente s. n. 1. Aparat sau ustensila cu ajutorul caruia se efectueaza o operatzie de observare masurare sau control. Daca mam ashezat cu instrumentele mele pe movila de linga gradina am facuto k sa ridic planul locului pe unde are sa treaca drumul de fier. ALECSANDRI T. I 358. ♦ Ustensila care se foloseshte la efectuarea unei operatzii chirurgicale. ♦ Unealta. Are drept la o gospodarie mai bine intocmita shi la vite shi instrumente agricole. SADOVEANU E. 25. ♦ (De obicei determinat prin «muzical») Aparat anume construit pentru a produce sunete muzicale. Pianul vioara flautul sint instrumente muzicale. 2. Fig. Actziune fortza sau fapt care serveshte la atingerea unui scop. V. mijloc procedeu. Grija pentru intarirea economica a tzarii noastre shi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc trebuie unita cu grija pentru intarirea statului de democratzie populara instrumentul principal de construire a socialismului. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 407. Galeriile Tretiacov au devenit un puternic instrument pentru culturalizarea maselor. STANCU U.R.S.S. 55. 3. (In expr.) Instrument gramatical = parte de vorbire care nu exprima notziuni ci raporturi intre cuvinte. Prepozitziile conjunctziile articolul verbele copulative sint instrumente gramaticale. ▭ Instrumentele gramaticale in masura in care au un sens de sine statator shi apar intrebuintzate autonom (adica nu se contopesc cu un cuvint vecin asha cum e cazul de exemplu cu articolul nostru postpus) trebuie sa figureze in fondul principal lexical dar la egalitate cu celelalte cuvinte. GRAUR F. L. 61. Instrument de ratificare = document prin care se ratifica o conventzie internatzionala.

INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensila aparat propriu pentru a face o anumita operatzie. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoana lucru de care se foloseshte cineva pentru a indeplini o actziune a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat internatzional. 3. Instrument gramatical = cuvant care arata doar raporturi intre cuvinte. [Pl. te. / < fr. instrument cf. lat. instrumentum].

INSTRUMÉNT s. n. 1. unealta aparat propriu pentru a face o anumita operatzie. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea observarea masurarea sau controlul unor marimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoana lucru de care se foloseshte cineva pentru a indeplini o actziune a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat internatzional. 4. ~ gramatical = cuvant cu functzie exclusiv gramaticala care nu se poate folosi singur in vorbire exprimand doar raporturi (prepozitziile conjunctziile verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument lat. instrumentum)

INSTRUMÉNT ~e n. 1) Obiect actzionat manual folosit la indeplinirea unor operatzii de munca; scula; unealta. ~ de taiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. ~ de percutzie. 3): ~ de ratificare document prin care partzile contractante confirma facand sa intre in vigoare un acord incheiat mai inainte. 4): ~ gramatical parte de vorbire nesemnificativa care exprima raporturi intre cuvinte sau propozitzii. 5) Persoana sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument lat. instrumentum

instrument n. 1. unealta mashina de executat o lucrare oarecare: instrument agricol instrument de chirurgie; 2. instrument de muzica; 3. fig. persoana lucru ce serva a obtzine un rezultat: am fost instrumentul vointzei sale.

*instrumént n. pl. e (lat. instrumentum d. instrúere a construi). Mashina aparat unealta scula: toporu e un instrument de taĭat vioara e un instrument muzical. Fig. Persoana intrebuintzata k un instrument: a fi instrumentu cuĭva. V. organ.

istrument sn vz instrument

termobarograf sn [At: DEX / Pl: ~e / E: ger Thermobarograph] Instrument folosit pentru masurarea temperaturii (1) shi a presiunii.

instrumént s. n. pl. instruménte

instrumént s. n. pl. instruménte

INSTRUMÉNT s. 1. scula unealta ustensila (inv. shi reg.) sarsam (reg.) sculeatza (Mold. Bucov. shi Ban.) halat (inv.) cinie dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj v. luneta meridiana. 3. aparat. (Un ~ pentru curatzat cartofii.) 4. (GRAM.) (rar) unealta. (Prepozitziile sunt ~ gramaticale.)

INSTRUMENT s. 1. scula unealta ustensila (inv. shi reg.) sarsam (reg.) sculeatza (Mold. Bucov. shi Ban.) halat (inv.) cinie dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. aparat. (Un ~ pentru curatzat cartofii.) 3. (GRAM.) (rar) unealta. (Prepozitziile sint ~ gramaticale.)

INSTRUMENTE MUZICALE. Subst. Instrument muzical zicatoare (reg.). Instrumente de suflat; instrumente cu coarde; instrumente de percutzie. Fluier fluierash (dim.) fluieritza caval cavalash (dim. pop.) tilinca tilincutza (dim.) trishca trishcutza (dim.) cobuz piscoi (reg.) piscoaie (reg.); nai muscal (inv. shi pop.); bucium trimbitza (pop.) tutoi (reg.) tulnic; cimpoi gaida (reg.); surla surlishoara (dim. reg.) surlitza (dim. reg.); flaut flautul mic flaut piccolo piculina flajeolet clarinet basclarinet taragot oboi corn cornul englez saxtromba ocarina fagot contrafagot trompeta bugla carnyx trimbitza (pop.) trimbicioara (dim.) trimbitzoi (augm.) truba (reg.) goarna fligorn trombon tuba bastuba saxhorn saxofon althorn; drimba drimboi dring (reg.); muzicutza (de gura) armonica (de gura). Orga orga electrica organ (inv.) regala flashneta minavet (inv.) armoniu melodium elodion. Acordeon armonica armonie (reg.) baian; concertina; vioara violina viutza (neobishnuit) scripca (reg.) cetera (reg.) drimba. (ir.); giga; rebab; viola alto; violoncel cello; contrabas gorduna (reg.). Lauta rebec luth teorba banjo mandolina mandola mandora gutkom tambura balalaica bandura bandola chitara chitara electronica guitarra arpeggione havaiana liroghitara cobza cobzishoara (dim.); harpa kithara lira organ (inv.) pentacord hexacord heptacord encacord decacord barbiton. TZambal tangara (inv.). Pian pian automat (electric) pian cu manivela pianina pianola clavir (rar) clavirash (dim. rar) clavecin clavicembal (inv.) spineta Toba tobitza (dim.) tobshoara barabanca (inv. shi reg.) darabana pauca (inv. shi reg.) tamburina timpina (inv.) dairea vuva (reg.) vuvuitoare (reg.) tumbelechi tumbelehel (dim.) timpan tamtam carioca; xilofon carilon celesta vibrafon; trianglu triunghi; gong; talgere talere tipsii chimval. Castaniete geamparale. Maracase. Vb. A cinta a zice (pop.) a suna a sufla (dintrun instrument muzical); a buciuma; a trimbitza; a cetera (reg.); a vuvui (reg.). V. formatzie muzicala muzicant.

aerofone instrumente v. instrumente (1).

cordofone instrumente v. instrumente (I).

electrofone instrumente ~. Aceasta cea mai tanara dintre toate grupurile de instrumente* se caracterizeaza prin transformarea oscilatziilor electrice in sunete muzicale. Nu se includ in aceasta categorie instr. la care curentul electric are un rol adiacent (de ex. la orga* unde pune in mishcare mecanismul pneumatic) E. se imparte in electromecanice shi radioelectrice. Din primul grup fac parte instr. traditzionale (pian* chitara* etc.) ale caror sunete obtzinute in mod obishnuit sunt transformate (pe cale electromagnetica electrostatica electroacustica sau fotoelectrica) in oscilatzii electrice shi redate din nou amplificate sub forma de vibratzii* sonore. La aceste instr. prin modificarea frecventzelor electrice este posibla schimbarea calitatzilor timbrale* shi dinamice ale sunetelor. Cele mai cunoscute din acest grup sunt instr. de tipul pianului: NeoBechstein elektronium electrophon photona pianofon rhytmikon shi orga Wurlitzer. Din al doilea grup fac parte instr. eterofone la care sunetele sunt produse de tuburi electronice ionice shi mai nou de tranzistoare prin doua generatoare de inalta frecventza sau de unul eventual mai multe generatoare de frecventza joasa filtre shi modulatoare de amplitudine shi frecventza. Sunetul acestor instr. este influentzat printrun factor extern (de ex. mana sarma buton etc.). Instr. radioelectrice pot fi monodice shi plurifone. Cel mai vechi dintre monodice* (care emite un singur sunet in acelashi timp) este instr. teremin sau termenvox (inventat in 1920 de inginerul Lev Sergheevici Teremin). Acesta consta dintrun sistem de tuburi electronice montate intro cutie de forma unui aparat de radio avand o antena pe suprafatza. Apropiind palma de antena sunetul devine tot mai acut. O pedala regleaza intensitatea sunetelor. Alt instr. din aceasta categorie este cel numit Undele Martenot*. Instr. enumerate mai jos functzioneaza in general pe baza principilor descrise: electrophon eterophon melocord kaleidofon ondiolina partiturofon trautonium etc. in categoria instr. plurifone (care pot emite simultan mai multe sunete) se numara orgile Ahlborn Dereux Ranger polychord consonata novachord ionika Hammond Lipp (v. orga electronica). Sunetele electronice se pot obtzine prin combinarea generatoarelor electronice cu fixatorul electromagnetic al sunetelor. Generatorul de sunete produce sunete muzicale fara armonice*; cu ajutorul multivibratorului se obtzin sunete bogate in armonice iar generatorul de zgomote produce sunete de frecventza* nehotarata de o dinamica uniforma. Prin mixtura celor trei factori producatori de sunete se pot obtzine combinatzii sonore nelimitate. Prin lovirea unei tobe electrice (membrana de microfon) se realizeaza sunete pregnante ritmice sau aritmice dupa necesitate. In muzica concreta* in afara de aceste elemente constitutive ale muzicii electronice* se utilizeaza shi efecte de zgomote* externe (de ex. shuieratul locomotivei sirena vapoarelor strigate scartziituri etc.) inregistrate* pe banda de magnetofon reinregistrate pe diferite turatzii eventual inversate iar efectele sonore obtzinute sunt redate din nou. Sunetele astfel realizate se combina cu ajutorul unui instr. denumit electroclavicord shi din totalitatea varietatzilor sonore se realizeaza „compozitzia”. Pentru aceste lucrari nu se mai poate folosi notatzia traditzionala recurganduse la semne care se aseamana cu graficele electrotehnice. Executarea pieselor se face exclusiv prin difuzoare* fara interventzia vreunui interpret.

electromecanice instrumente v. electrofone instrumente.

eterofone instrumente v. electrofone instrumente.

idiofone instrumente ~ (< gr. ἴδιος [idios] „propriu”) v. instrumente (1).

instrument obligat v. obligat.

instrumente muzicale (< lat. instrumentum „unealta aparat”) obiecte dar mai ales aparate special confectzionate cu ajutorul carora se produc sunete muzicale. Aceasta definitzie exclude din sfera conceptului i. sonore ale caror sunete se utilizeaza sporadic in muzica (ex. sirena* fluiere de semnalizare clopote*). Din punct de vedere fizic shi vocea (1) umana face parte din categoria i. dar terminologia traditzionala o considera dimpotriva un concept antonimic al i. (v. instrumentala muzica; vocala muzica). Nu se considera i. nici partzile corpului uman sau ale imbracamintzii care prin lovire produc sunete (ex. palmele pieptul carambul cizmei) deshi aceste sunete pot avea o larga utilizare in practicile muzicale primitive shi folc. Intrun sens mai larg al conceptului sunt cuprinse in categoria i. shi obiecte de alta destinatzie initziala folosite drept i. (ex. frunza* shi solzul de peshte* lingurile shi betzele de lovit); pentru desemnarea mai exacta a acestora sa creat termenul de pseudoi. (T. Alexandru Instrumentele muzicale ale poporului roman 1956). In muzicologie* enumerarea descrierea clasificarea shi istoria i. constituie obiectul organologiei. Organologia sistematica clasifica i. conform caracteristicilor morfologice shi de functzionare. Criteriul de clasificare al chinezilor din antic. era materia prima din care sau confectzionat i. respectiv partea lor considerata cea mai importanta: metalul piatra pamantul ars pielea matasea lemnul dovleacul bambusul. Clasificarea clasica a hindushilor distingea patru grupuri dupa caracteristici de constructzie shi de manuire: ghana (lovite idiofone) avanaddha (acoperite membranofone) tata (frecate cu arcush) shi sushire (de suflat). In ev. med. europ. se distingeau trei grupuri: instrumenta chordata (de coarde) pneumatica (de suflat) shi pulsatilia (de percutzie); aceasta clasificare mai este prezenta shi azi in gruparea i. orchestrei* simf. La sfarshitul sec. 19 in urma progreselor inregistrate in acustica* in parte shi sub influentza etnologiei sau pus bazele organologiei sistematice moderne. Pionierul disciplinei belgianul V.Ch. Mahillon a creat in Essai de classification (1880) o clasificare care cu unele imbunatatziri de detaliu aduse de E.M. von Hornbostel shi C. Sachs (Systematik der Musikinstrumente 1914) a ramas valabila pana in zilele noastre. Mahillon a stabilit patru clase: i. autofone (numite azi shi idiofone) membranofone cordofone shi aerofone. I. idiofone produc sunetele prin vibratziile proprii ale corpului i. confectzionat din lemn piatra metal sau sticla. Subclasele grupeaza i. conform producerii punctului prin lovire (ex. castagnete* xilofon* gong*) ciupire (ex. dramba*) frecare prin arcush (ex. Nagelgeige*) sau suflare (de ex. i. chinezesc ku tang). I. membranofone produc sunetele prin punerea in vibratzie a unei membrane intinse care poate fi lovita (ex. tobele*) frecata (ex. buhai*) sau actzionata prin intermediul unei coloane de aer (ex. mirliton*). I. cordofone produc sunetele prin punerea in vibratzie a corzii intinse actzionata prin lovire (ex. pian*) ciupire (ex. chitara* clavecin*) frecare (ex. toate i. cu arcush) sau suflare (ex. harfa* eoliana); dupa criterii de constructzie se disting i. cordofone simple (ex. tzitzera* tzambal* pian) shi compuse (ex. chitara i. cu arcush harfa*). Grupa percutziei din orch. simf. cuprinde in principal i. membranofone shi idiofone dar intro viziune mai noua shi i. cordofone actzionate prin lovire (pian tzambal). In i. aerofone mediul vibrator este coloana de aer actzionata prin buzele instrumentistului intinse pe mushtiuc* (ex. trompeta*) dirijarea coloanei de aer spre o muchie ascutzita (ex. flaut* flaut drept*) sau vibratziile unei (respectiv doua) lamele de trestie lemn sau metal (ex. oboi* cimpoi* muzicutza*). Orga* i. complex intruneshte un numar variabil de i. aerofone diferite. La aceasta clasificare traditzionala se adauga azi clasa i. electrofone* care intruneshte atat i. cu generator mecanic in care numai prelucrarea amplificarea shi emiterea sunetului sunt electronice (ex. chitara electronica) cat shi i. cu generator electronic (ex. trautonium orga electronica* sintetizator*). Clasificari ale i. mai mult sau mai putzin diferite fatza de aceasta au mai creat S. Schaeffner (Projet d’une classification nouvelle des instruments de musique 1931) H.H. Dräger (Prinzip einer Systamatik der Musikinstrumente 1958). ♦ I. populare i. muzicale proprii culturilor folclorice*. In acceptziunea restransa a a conceptului i. pot fi considerate numai i. muzicale create de instrumentishtii pop. inshishi sau de meseriashi care traiesc in mediul folc. respectiv (ex. dramba* toaca* buhai* bucium* nai* fluiere* cobza*) in sens larg insa se accepta drept i. shi i. de fabrica incetatzenite in cultura pop. (ex. clarinet* taragot* acordeon* trompeta* tzambal*). Delimitarea celor doua categorii este dificila dat fiind faptul k unele i. (ex. vioara*) in anumite zone sunt produse de artizanat tzaranesc in altele nu. Pentru cea de a doua acceptziune pledeaza shi faptul k poporul preluand de la muzicantzi orasheni i. noi de fabrica leau asimilat prin elaborarea shi cultivarea unor modalitatzi de executzie proprii folc. din zona respectiva. Sistematizarea i. se face pe baza criteriilor organologiei generale.

mecanice instrumente ~ aparate muzicale actzionate exclusiv prin mecanisme fara interventzia vreunui instrumentist. Primele i. dateaza in Europa din sec. 14 sub forma jocurilor de clopotzei* sau de clopote* acordate (1) montate in turnuri actzionate prin mecanismul orologiilor cantand melodii intregi la ore fixe. Uneori muzica se asociaza cu aparitzia unor figurine montate pe un disc rotativ. Mecanismele functzioneaza prin puterea arcurilor sau a unor greutatzi atarnate invartind un cilindru de lemn prevazut cu shtifturi actzionand asupra ciocanelelor care lovesc corpurile sonore (clopote clopotzei bare de fier coarde etc.). V. shi carillon. La i. al caror sunet este de sursa aerofona mecanismul actzioneaza asupra unor parghii care deschid ventilele tuburilor de orga* actzionand simultan shi asupra foalelor producand suflul necesar sunetului. Un astfel de instr. era orchestrionul (5) utilizat in balcuiri locuri de distractzii etc. Cilindrii cu shtifturi au fost utilizatzi pana in sec. 18 cand sa dezvoltat o manufactura a i. miniaturale pe baza principiilor descrise mai sus. La aceste instr. cilindrii de lemn au fost inlocuitzi cu cei metalici corpurile sonore fiind simplificate shi inlocuite cu un shir de limbi metalice acordate (1) sau cu mici tuburi labiale. Mecanismele muzicale erau montate in ceasuri ceasornice jucarii tabachere cutii etc. Marii maeshtri k Mozart Haydn sh.a. au compus piese pentru astfel de mecanisme. Urmeaza o perioada cand cilindrii cu shtifturi sunt inlocuitzi cu discuri din carton sau metal prevazute cu orificii sau benzi perforate astfel k rotinduse (cu ajutorul unui sistem de pedale sau manivela) prin orificiile respective aerul sa poata patrunde in tuburile sonore (k de ex. la ariston herophon shi manopan). Flashneta (germ. Dreheorgel fr. orgue de barbarie; pop. caterinca) cunoscuta deja in sec. 18 are acelashi sistem avand deseori tuburi cu registre (II 1) stridente. Un tip de dimensiune mica serinette (germ. Vogelorgel) servea pentru deprinderea pasarilor de a canta. La i. cordofone (dea mignon etc.) benzile perforate declansheaza printrun mecanism ciocanelele care lovesc coardele. La unele instr. se poate influentza intro masura oarecare agogica* dinamica* shi tempo(2)ul pieselor muzicale. Pianele de reproducere (germ. Reproduktionklavier) (k de ex. phonola pianola* WelteMignon etc.) pot inregistra shi reda interpretari personale. Exista inregistrari in acest gen de Debussy Glazunov Grieg Leoncavallo Mahler Ravel R. Strauss sh.a. I. au fost eliminate prin aparitzia gramofonului urmat de pickup shi magnetofon*.

pseudoinstrumente v. instrumente (1).

radioelectrice instrumente v. electrofone instrumente.

teoria instrumentelor v. instrumentatzie.

INSTRUMENT GRAMATICAL s. n. + adj. (< fr. instrument grammatical cf. lat. instrumentum grammaticalis): cuvant care exprima exclusiv un raport gramatical o functzie gramaticala; cuvant care are numai o semnificatzie gramaticala nu shi una lexicala. I.g. sunt o consecintza a abstractizarii shi gramaticalizarii cuvintelor de la care au provenit (v. abstractizáre shi gramaticalizáre). Exemple de i.g.: desinentzele sufixele gramaticale (flexionare) articolele verbele auxiliare morfologice verbul copulativ a fi prepozitziile shi conjunctziile.

INSTRUMÉNT (< fr. lat.) s. n. 1. Unealta sau aparat adecvat executarii unei anumite operatzii. ♦ (TEHN.) Sistem tehnic folosit pentru observarea masurarea sau controlul unor marimi. Dupa natura marimii respective se deosebesc: i. acustice electrice magnetice mecanice optice termice etc. ◊ (ASTR.) I. de pasaj = luneta meridiana. 2. (MUZ.) Aparat care produce sunete muzicale. Exista i. muzicale cu coarde (vioara viola violoncelul contrabasul harpa pianul etc.) i. de suflat (din lemn: flautul oboiul clarinetul fagotul; din alama: cornul trompeta trombonul tuba etc.) shi i. de percutzie (toba xilofonul celesta etc.). La i. muzicale electronice (orga electronica vibrafonul ondiolina claviolna undele Martelot) instrumentistul comanda oscilatzii electronice care dupa amplificare sunt transformate in sunete. I. electrice sunt: chitara chitara bas sintetizatorul folosite in principal in muzica de jaz rock pop etc. I. muzicale romaneshti cele mai cunoscute sunt: cimpoiul fluierul buciumul cavalul ocarina tzambalul cobza naiul. 3. Fig. Mijloc sau. p. ext. persoana folosita pentru atingerea unui scop. 4. I. de ratificare v. ratificare. 5. (LINGV.) I. gramatical = cuvant cu functziune exclusiv gramaticala care nu se poate intrebuintza singur in vorbire ci numai impreuna cu cuvintele care le leaga exprimand raporturi (ex. prepozitziile conjunctziile etc.); (inv.) unealta gramaticala.