instrument sn [At: CANTEMIR HR. 86/35 / V: (Inv) istrom~ is~ ostro~ stro~ / Pl: ~e (inv) ~uri / E: lat instrumentum fr instrument] 12 (Unealta sau) aparat cu care se efectueaza o anumita operatzie. 3 (Inv) Aparat de precizie. 4 (Fig) Persoana fapt etc. de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop. 5 (Lin; is) ~ gramatical Cuvant cu functzie exclusiv gramaticala care nu se poate utiliza singur in vorbire ci numai impreuna cu cuvintele care le leaga. 6 (Jur; is) ~ juridic Act proba scrisa prin care se atesta existentza unui drept. 7 (Cmr; is) ~ de plata Atestare scrisa prin care se ordona sau se efectueaza o plata. 8 (Muz) Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 9 (Is) ~ de ratificare Document special prin care se ratifica un tratat internatzional.