INNEBUNÍT A innebunitzi te adj. Care shia pierdut facultatzile mintale; nebun; (prin exagerare) surescitat agitat. V. innebuni.

innebunit ~a a [At: DRAGHICI R. 225/19 / S shi: ine~ / Pl: ~itzi ~e / E: innebuni] 1 Care shia pierdut stapanirea de sine. 2 Dement. 3 Foarte indragostit de cineva sau de ceva.

INNEBUNÍT A innebunitzi te adj. Care este atins de nebunie de dementza; nebun; (prin exagerare) surescitat agitat. V. innebuni.

INNEBUNÍT A innebunitzi te adj. Care shia pierdut facultatzile mintale nebun smintit; (prin exagerare) scos din mintzi zapacit uluit. Citziva simbriashi ai portului alearga innebunitzi dintro parte in alta. SAHIA N. 39. Innebunit in batai... el recunoashte k a ucis pe Dumitru. GHEREA ST. CR. II 152. Varianta: nebunít a (DRAGHICI R. 225) adj.

INNEBUNÍ innebunesc vb. IV. Intranz. Ashi pierde facultatzile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) ashi pierde calmul stapanirea de sine. ◊ Tranz. Durerea la innebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mannebuni! se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine; a agasa a enerva. In + nebun.

innebuni [At: CORESI EV. 543 / S shi: ine~ / Pzi: ~nesc / E: in + nebun] 1 vt A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine Si: a agasa a enerva. 23 vt (Pfm; ie) Nu ma ~! Se spune cuiva pentru a exprima (mirarea sau) neincrederea fatza de cele auzite. 4 vt (Iae) Lasama in pace! 5 vi A fi atins de dementza Si: a se aliena. 6 vt (Ie) A ~ dupa cineva (sau ceva) Ai placea cuiva foarte mult cineva sau ceva.

INNEBUNÍ innebunesc vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie de dementza; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) ashi pierde calmul stapanirea de sine. ◊ Tranz. Durerea la innebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mannebuni! se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine; a agasa a enerva. In + nebun.

INNEBUNÍ innebunesc vb. IV. Intranz. Ashi pierde facultatzile mintale a ajunge nebun; (prin exagerare) a deveni zapacit aiurit. Pe pustiul tzarm al marii sta cu parul despletit Toamna k o calatoare care a innebunit. D. BOTEZ P. O. 50. Traia la praguri shin nevoi Can urmonnebunit. COSHBUC P. I 229. ◊ Expr. (Familiar) Ai innebunit? exprima mirarea shi blamul fatza de vorba sau purtarea nepotrivita a interlocutorului. ◊ Tranz. La innebunit frica. (Expr.; familiar) Nu mannebuni! exclamatzie folosita cind se spun lucruri de necrezut care te uimesc te minuneaza. Nu mannebuni onorabile! Dumneata eshti? CARAGIALE O. I 81. Au facut vro bazaconie la dta in casa?... nu mannebuni! ALECSANDRI T. 993. ♦ Tranz. A plictisi a agasa. Ei destul acuma lasa nu ne mai innebuni. CONTEMPORANUL I 163. ◊ Expr. A innebuni de cap (pe cineva) = a zapaci (pe cineva). Varianta: nebuní (RETEGANUL P. IV 49 EMINESCU N. 9 NEGRUZZI S. I 32) vb. IV.

NEBUNÍ vb. IV v. innebuni.

NEBUNÍT A adj. v. innebunit.

A INNEBUNÍ ~ésc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scranti; a se sminti; a se aliena. ◊ Ai ~it? exclamatzie de dezaprobare fatza de ceea ce zice sau face cineva. ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normala; a ametzi; a zapaci; a buimaci. ~ de cap pe cineva. ◊ Nu ma ~! se spune pentru ashi exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. /in + nebun

inebunésc v. intr. Devin nebun. V. tr. Prefac in nebun. Se zice shi se scrie shi innebunésc. Maĭ vechĭ shi maĭ rar azĭ shi nebunésc. K v. refl. ma ine shi nebunesc dupa cineva saŭ dupa ceva imĭ place foarte mult ma daŭ in vint. Ma nebunesc fac nebuniĭ copilareshtĭ zburd: nu va maĭ nebunitzĭ maĭ baĭetzĭ! V. balabanesc.

2) nebunésc verb V. inebunesc.

innebuní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. innebunésc imperf. 3 sg. innebuneá; conj. prez. 3 sa innebuneásca

innebuní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. innebunésc imperf. 3 sg. innebuneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. innebuneásca

INNEBUNÍT adj. s. v. nebun.

INNEBUNIT adj. s. (MED.) alienat dement descreierat nebun smintit tzicnit (livr. shi peior.) sonat (pop. shi fam.) apucat candriu capiat deshucheat strecheat (inv. shi reg.) nerod (reg.) prost (Transilv. Maram. shi Ban.) bolind (Ban.) palaurat (Olt. shl Munt.) primit (Mold.) zaluzit zarghit (fig.) saltat sarit scrintit tzacanit. (O persoana ~.)

INNEBUNÍ vb. (MED.) a se aliena a se sminti a se tzicni (pop. shi fam.) a (se) strechea (Transilv. Maram. shi Ban.) a (se) bolanzi (prin Munt.) a primi (Mold.) a sturluiba a zaluzi a (se) zarghi (fam.) capia a se sona (fig.) a se scranti a se trasni a se tzacani.

INNEBUNI vb. (MED.) a se aliena a se sminti a se tzicni (pop. shi fam.) a (se) strechea (Transilv. Maram. shi Ban.) a (se) bolinzi (prin Munt.) a primi (Mold.) a sturluiba a zaluzi a (se) zarghi (fam.) a capia (fig.) a se scrinti a se trasni a se tzacani.

A INNEBUNI a da benga in cineva a se dili a o lua razna a manca ceapa ciorii a manca ciuperci ashi pierde mintzile a i se pune piticul a i se rasturna (cuiva) closhca a se scranti a se sona a se tzacani a se tzicni a se ushchi.

a innebuni de cap (pe cineva) expr. a exaspera / a sacai (pe cineva).

sannebunesc! expr. (vulg.) pe cuvant de onoare!