INNEBUNÍ innebunesc vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie de dementza; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) ashi pierde calmul stapanirea de sine. ◊ Tranz. Durerea la innebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mannebuni! se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine; a agasa a enerva. In + nebun.