22 de definitzii pentru innebunit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INNEBUNÍT A innebunitzi te adj. Care shia pierdut facultatzile mintale; nebun; (prin exagerare) surescitat agitat. V. innebuni.

innebunit ~a a [At: DRAGHICI R. 225/19 / S shi: ine~ / Pl: ~itzi ~e / E: innebuni] 1 Care shia pierdut stapanirea de sine. 2 Dement. 3 Foarte indragostit de cineva sau de ceva.

INNEBUNÍT A innebunitzi te adj. Care este atins de nebunie de dementza; nebun; (prin exagerare) surescitat agitat. V. innebuni.

INNEBUNÍT A innebunitzi te adj. Care shia pierdut facultatzile mintale nebun smintit; (prin exagerare) scos din mintzi zapacit uluit. Citziva simbriashi ai portului alearga innebunitzi dintro parte in alta. SAHIA N. 39. Innebunit in batai... el recunoashte k a ucis pe Dumitru. GHEREA ST. CR. II 152. Varianta: nebunít a (DRAGHICI R. 225) adj.

INNEBUNÍ innebunesc vb. IV. Intranz. Ashi pierde facultatzile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) ashi pierde calmul stapanirea de sine. ◊ Tranz. Durerea la innebunit.Expr. (Tranz.) Nu mannebuni! se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine; a agasa a enerva. In + nebun.

innebuni [At: CORESI EV. 543 / S shi: ine~ / Pzi: ~nesc / E: in + nebun] 1 vt A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine Si: a agasa a enerva. 23 vt (Pfm; ie) Nu ma ~! Se spune cuiva pentru a exprima (mirarea sau) neincrederea fatza de cele auzite. 4 vt (Iae) Lasama in pace! 5 vi A fi atins de dementza Si: a se aliena. 6 vt (Ie) A ~ dupa cineva (sau ceva) Ai placea cuiva foarte mult cineva sau ceva.

INNEBUNÍ innebunesc vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie de dementza; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) ashi pierde calmul stapanirea de sine. ◊ Tranz. Durerea la innebunit.Expr. (Tranz.) Nu mannebuni! se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine; a agasa a enerva. In + nebun.

INNEBUNÍ innebunesc vb. IV. Intranz. Ashi pierde facultatzile mintale a ajunge nebun; (prin exagerare) a deveni zapacit aiurit. Pe pustiul tzarm al marii sta cu parul despletit Toamna k o calatoare care a innebunit. D. BOTEZ P. O. 50. Traia la praguri shin nevoi Can urmonnebunit. COSHBUC P. I 229. ◊ Expr. (Familiar) Ai innebunit? exprima mirarea shi blamul fatza de vorba sau purtarea nepotrivita a interlocutorului. ◊ Tranz. La innebunit frica. (Expr.; familiar) Nu mannebuni! exclamatzie folosita cind se spun lucruri de necrezut care te uimesc te minuneaza. Nu mannebuni onorabile! Dumneata eshti? CARAGIALE O. I 81. Au facut vro bazaconie la dta in casa?... nu mannebuni! ALECSANDRI T. 993. ♦ Tranz. A plictisi a agasa. Ei destul acuma lasa nu ne mai innebuni. CONTEMPORANUL I 163. ◊ Expr. A innebuni de cap (pe cineva) = a zapaci (pe cineva). Varianta: nebuní (RETEGANUL P. IV 49 EMINESCU N. 9 NEGRUZZI S. I 32) vb. IV.

A INNEBUNÍ ~ésc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scranti; a se sminti; a se aliena. ◊ Ai ~it? exclamatzie de dezaprobare fatza de ceea ce zice sau face cineva. ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normala; a ametzi; a zapaci; a buimaci. ~ de cap pe cineva.Nu ma ~! se spune pentru ashi exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. /in + nebun

inebunésc v. intr. Devin nebun. V. tr. Prefac in nebun. Se zice shi se scrie shi innebunésc. Maĭ vechĭ shi maĭ rar azĭ shi nebunésc. K v. refl. ma ine shi nebunesc dupa cineva saŭ dupa ceva imĭ place foarte mult ma daŭ in vint. Ma nebunesc fac nebuniĭ copilareshtĭ zburd: nu va maĭ nebunitzĭ maĭ baĭetzĭ! V. balabanesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

innebuní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. innebunésc imperf. 3 sg. innebuneá; conj. prez. 3 sa innebuneásca

innebuní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. innebunésc imperf. 3 sg. innebuneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. innebuneásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INNEBUNIT adj. s. (MED.) alienat dement descreierat nebun smintit tzicnit (livr. shi peior.) sonat (pop. shi fam.) apucat candriu capiat deshucheat strecheat (inv. shi reg.) nerod (reg.) prost (Transilv. Maram. shi Ban.) bolind (Ban.) palaurat (Olt. shl Munt.) primit (Mold.) zaluzit zarghit (fig.) saltat sarit scrintit tzacanit. (O persoana ~.)

INNEBUNÍ vb. (MED.) a se aliena a se sminti a se tzicni (pop. shi fam.) a (se) strechea (Transilv. Maram. shi Ban.) a (se) bolanzi (prin Munt.) a primi (Mold.) a sturluiba a zaluzi a (se) zarghi (fam.) capia a se sona (fig.) a se scranti a se trasni a se tzacani.

INNEBUNI vb. (MED.) a se aliena a se sminti a se tzicni (pop. shi fam.) a (se) strechea (Transilv. Maram. shi Ban.) a (se) bolinzi (prin Munt.) a primi (Mold.) a sturluiba a zaluzi a (se) zarghi (fam.) a capia (fig.) a se scrinti a se trasni a se tzacani.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A INNEBUNI a da benga in cineva a se dili a o lua razna a manca ceapa ciorii a manca ciuperci ashi pierde mintzile a i se pune piticul a i se rasturna (cuiva) closhca a se scranti a se sona a se tzacani a se tzicni a se ushchi.

a innebuni de cap (pe cineva) expr. a exaspera / a sacai (pe cineva).

sannebunesc! expr. (vulg.) pe cuvant de onoare!

Intrare: innebunit
innebunit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • innebunit
  • ‑nnebunit
  • innebunitul
  • innebunitu‑
  • ‑nnebunitul
  • ‑nnebunitu‑
  • innebunita
  • ‑nnebunita
  • innebunita
  • ‑nnebunita
plural
  • innebunitzi
  • ‑nnebunitzi
  • innebunitzii
  • ‑nnebunitzii
  • innebunite
  • ‑nnebunite
  • innebunitele
  • ‑nnebunitele
genitiv-dativ singular
  • innebunit
  • ‑nnebunit
  • innebunitului
  • ‑nnebunitului
  • innebunite
  • ‑nnebunite
  • innebunitei
  • ‑nnebunitei
plural
  • innebunitzi
  • ‑nnebunitzi
  • innebunitzilor
  • ‑nnebunitzilor
  • innebunite
  • ‑nnebunite
  • innebunitelor
  • ‑nnebunitelor
vocativ singular
plural
nebunit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebunit
  • nebunitul
  • nebunitu‑
  • nebunita
  • nebunita
plural
  • nebunitzi
  • nebunitzii
  • nebunite
  • nebunitele
genitiv-dativ singular
  • nebunit
  • nebunitului
  • nebunite
  • nebunitei
plural
  • nebunitzi
  • nebunitzilor
  • nebunite
  • nebunitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

innebuni, innebunescverb

  • 1. Ashi pierde facultatzile mintale; a deveni nebun; a se aliena. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aliena
    • format_quote Pe pustiul tzarm al marii sta cu parul despletit Toamna k o calatoare care a innebunit. D. BOTEZ P. O. 50. DLRLC
    • format_quote Traia la praguri shin nevoi Can urmonnebunit. COSHBUC P. I 229. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Durerea la innebunit. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv La innebunit frica. DLRLC
    • 1.1. prin exagerare Ashi pierde calmul stapanirea de sine. DEX '09
    • 1.2. prin exagerare A deveni zapacit aiurit. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A face pe cineva sashi piarda stapanirea de sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ei destul acuma lasa nu ne mai innebuni. CONTEMPORANUL I 163. DLRLC
      • chat_bubble A innebuni de cap (pe cineva) = a zapaci (pe cineva). DLRLC
        sinonime: zapaci
    • chat_bubble familiar Ai innebunit? exprima mirarea shi blamul fatza de vorba sau purtarea nepotrivita a interlocutorului. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv Nu mannebuni! se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neincrederea fatza de cele auzite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu mannebuni onorabile! Dumneata eshti? CARAGIALE O. I 81. DLRLC
      • format_quote Au facut vro bazaconie la dta in casa?... nu mannebuni! ALECSANDRI T. 993. DLRLC
etimologie:
  • In + nebun DEX '09 DEX '98

innebunit, innebunitaadjectiv

  • 1. Care shia pierdut facultatzile mintale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin exagerare Agitat, surescitat. DEX '09
    • 1.2. prin exagerare Scos din mintzi. DLRLC
      • format_quote Citziva simbriashi ai portului alearga innebunitzi dintro parte in alta. SAHIA N. 39. DLRLC
      • format_quote Innebunit in batai... el recunoashte k a ucis pe Dumitru. GHEREA ST. CR. II 152. DLRLC
etimologie:
  • vezi innebuni DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.