inlemnit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: inlemni] 13 Inlemnire (13).

inlemnit² ~a a [At: TZICHINDEAL F. 375/25 / Pl: ~itzi ~e / E: inlemni] 1 (Ivr) Prefacut in lemn. 2 (Fig) Care a ramas nemishcat de frica de uimire etc. 3 (Fig; rar) Care a devenit insensibil.

INLEMNÍT A inlemnitzi te adj. (Mai ales in constructzie cu verbele «a fi» «a sta» «a ramine») Incremenit inmarmurit tzintuit locului. Statea inlemnit neshtiind ce sa faca. DUMITRIU N. 124. Noi cind am vazut asta am ramas inlemnitzi. CREANGA A. 4. Eu ramasesem inlemnit caci niciodata nu ma gasisem asha de aproape de Cecilia. ALECSANDRI O. P. 19.

inlemni [At: NEGRUZZI S. II 53 / Pzi: ~nesc / E: in + lemn] 12 vti (A face sa ramana sau) a ramane nemishcat de frica de uimire etc. Si: a incremeni (67) a inlemnosha (12) a inmarmuri (34). 34 vtr (Fig; rar) (A face sa devina sau) a deveni insensibil neindurator Si: a (se) impietri (89). 5 vz (Ivr)A se preface in lemn Si: a inlemnosha (3).

INLEMNÍ inlemnesc vb. IV. Intranz. A ramine nemishcat sub influentza unei impresii sau a unei senzatzii puternice; a incremeni a inmarmuri a inghetza. Soldatul inlemni in pozitzie cu fatza la locotenentul aprins de minie. REBREANU P. S. 69. Cind auzi barbatul una k asta mai inlemni. RETEGANUL P. I 43. De minie onlemnit pe loc. ALECSANDRI T. 518. ◊ Tranz. fact. El sta cufundat intro mirare sau mai bine zicind admirare adinca ce il inlemnise pe loc. ALECSANDRI O. P. 76. ♦ Fig. (Rar) A deveni neindurat; a se impietri. Cum sintetzi voi toate... vorbi ea incetishor. Cum vatzi invirtoshat cum vatzi inlemnit. CONTEMPORANUL IV 88.

A INLEMNÍ ~ésc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mishca (din cauza unor emotzii puternice); a ramane nemishcat; a impietri; a inmarmuri; a incremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (k un lemn); a se inchide in sine; a se impietri. /in + lemn

inlemnì v. a se face lemn a intzepeni de frica.

inlemnésc v. intr. (d. lemn). Intzepenesc inmarmuresc impetresc: inlemnise de frica. V. tr. Groaza iĭ inlemnise.

inlemní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inlemnésc imperf. 3 sg. inlemneá; conj. prez. 3 sa inlemneásca

inlemní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inlemnésc imperf. 3 sg. inlemneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inlemneásca

INLEMNÍT adj. 1. v. inmarmurit. 2. v. incremenit.

INLEMNIT adj. 1. impietrit incremenit inmarmurit intzepenit neclintit nemishcat tzeapan tzintuit (inv. shi pop.) marmurit (inv. shi reg.) stilpit (fig.) inghetzat intzelenit. (A ramas ~ de uimire.) 2. fix imobil incremenit neclintit nemishcat pironit. (Cu ochii ~.)

INLEMNÍ vb. 1. v. inmarmuri. 2. a impietri a incremeni a inmarmuri a intzepeni a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima.)

INLEMNI vb. 1. a impietri a incremeni a inmarmuri a intzepeni a (se) petrifica (inv. shi pop.) a marmuri (Mold. shi Bucov.) a (se) intrecletzi (prin Transilv. shi Ban.) a merei (fig.) a (se) intzeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a impietri a incremeni a inmarmuri a intzepeni a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima.)