INLEMNÍT A inlemnitzi te adj. (Mai ales in constructzie cu verbele «a fi» «a sta» «a ramine») Incremenit inmarmurit tzintuit locului. Statea inlemnit neshtiind ce sa faca. DUMITRIU N. 124. Noi cind am vazut asta am ramas inlemnitzi. CREANGA A. 4. Eu ramasesem inlemnit caci niciodata nu ma gasisem asha de aproape de Cecilia. ALECSANDRI O. P. 19.