14 definiții pentru înmărmurit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

înmărmurit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 390 / Pl: ~iți, ~e / E: înmărmuri] 1 (Mtp; nob) Care a fost transformat în marmură. 2 (Fig) Care a rămas nemișcat de uimire, frică etc. 3 (Fig) Uimit.

ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a rămîne») Țintuit locului (din cauza unei emoții puternice); înlemnit, încremenit. Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. (În basme) A se face de piatră; (sens curent) a rămîne nemișcat, încremenit (de obicei din cauza unei emoții puternice); a înlemni, a încremeni. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. ◊ Tranz. fact. Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.

A ÎNMĂRMURÍ ~ésc 1. intranz. 1) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură

înmărmurì v. a se face marmură, a împietri (de uimire sau de spaimă).

înmărmurésc v. intr. Devin ca de marmură, înlemnesc, împetresc: înmărmurisem de teroare. V. tr. înmărmurise. – Și îmărm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmărmurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 să înmărmureáscă

înmărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmărmureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMĂRMURÍT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, paralizat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stâlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURIT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURÍ vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURI vb. 1. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

Intrare: înmărmurit
înmărmurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritul
  • înmărmuritu‑
  • ‑nmărmuritul
  • ‑nmărmuritu‑
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurita
  • ‑nmărmurita
plural
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmuriții
  • ‑nmărmuriții
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritele
  • ‑nmărmuritele
genitiv-dativ singular
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritului
  • ‑nmărmuritului
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritei
  • ‑nmărmuritei
plural
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmuriților
  • ‑nmărmuriților
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritelor
  • ‑nmărmuritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmărmuri, înmărmurescverb

  • 1. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. DLRLC
    • format_quote Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. DLRLC
    • format_quote Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281. DLRLC
    • 1.1. în basme A (se) transforma în piatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + marmură DEX '09 DEX '98

înmărmurit, înmărmuriadjectiv

  • 1. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. DLRLC
    • format_quote A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. DLRLC
    • format_quote O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277. DLRLC
    • 1.1. în basme Care a fost transformat în piatră. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înmărmuri DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.