14 definiții pentru înmărmurit
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.
ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înmărmurit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 390 / Pl: ~iți, ~e / E: înmărmuri] 1 (Mtp; nob) Care a fost transformat în marmură. 2 (Fig) Care a rămas nemișcat de uimire, frică etc. 3 (Fig) Uimit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a rămîne») Țintuit locului (din cauza unei emoții puternice); înlemnit, încremenit. Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. (În basme) A se face de piatră; (sens curent) a rămîne nemișcat, încremenit (de obicei din cauza unei emoții puternice); a înlemni, a încremeni. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. ◊ Tranz. fact. Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNMĂRMURÍ ~ésc 1. intranz. 1) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmărmurì v. a se face marmură, a împietri (de uimire sau de spaimă).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înmărmurésc v. intr. Devin ca de marmură, înlemnesc, împetresc: înmărmurisem de teroare. V. tr. înmărmurise. – Și îmărm-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înmărmurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 să înmărmureáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înmărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmărmureáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNMĂRMURÍT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, paralizat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stâlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMĂRMURIT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNMĂRMURÍ vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMĂRMURI vb. 1. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înmărmuri, înmărmurescverb
- 1. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. DLRLC
- Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. DLRLC
- Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. DLRLC
- Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. DLRLC
- Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281. DLRLC
- 1.1. A (se) transforma în piatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- În + marmură DEX '09 DEX '98
înmărmurit, înmărmurităadjectiv
- 1. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încremenit înlemnit
- Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. DLRLC
- A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. DLRLC
- O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277. DLRLC
- 1.1. Care a fost transformat în piatră. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- înmărmuri DEX '09 DEX '98