infrangere sf [At: CORESI EV. 19/32 / Pl: ~ri / E: infrange] 1 (Inv) Frangere. 2 (Nob) Pierdere a formei originare Si: infrant¹ (2). 3 (Fig) Zdrobire a inimii Si: infrant¹ (3). 4 (Rar) Incalcare a dispozitziilor unei legi a unui regulament etc. Si: contraventzie infrant¹ (4). 5 Nesocotire a vointzei cuiva Si: infrant¹ (5). 6 Curmare a unor gresheli obiceiuri rele cusururi vicii Si: infrant¹ (6). 7 (Inv) Caintza. 8 Stapanire a manifestarilor unei stari sufleteshti Si: infrant¹ (8). 9 (Inv) Viatza desfranata Si: infrant¹ (9) infrantura (1). 10 (Inv; csnp) Suferintza provocata de o boala cu transmitere sexuala Si: infrant¹ (10). 11 Invingere in lupta Si: infrant¹ 12 (Fig) Invingere a rezistentzei cuiva Si: infrant¹ (12). 13 (Inv) Pierdere a unei batalii Si: infrant¹ (13). 14 (Inv) Revenire la sentimente mai bune Si: infrant¹ (14). 15 (Inv) Smerenie. 16 (Inv) Seducere. modificata

infrangere f. 1. pierderea unei batalii mari; 2. infractziune.

infrange [At: CORESI EV. 27/33 / Pzi: infrang / E: ml *infrangere] 12 vtr (Inv) A (se) frange. 34 vtr (Nob) (A face sashi piarda sau) ashi pierde forma originara. 5 vt (Fig; d. inima) A zdrobi. 6 vt (D. lege ordin etc.) A incalca. 7 vt (Rar) A nesocoti vointza cuiva. 8 vt (D. cusururi gresheli obiceiuri rele vicii) A curma. 9 vt Ashi stapani o anumita stare sufleteasca. 10 vt (Inv) A duce o viatza destrabalata. 11 vr (Inv) A suferi de o boala venerica. 12 vt (Fig) A invinge rezistentza cuiva. 13 vt (Fig) A seduce. 14 vt A invinge in lupta. 15 vr (Inv) A se cai. 16 vr (Inv) A reveni la sentimente mai bune.

INFRÍNGE infríng vb. III. Tranz. A invinge a birui a zdrobi (in lupte inarmate). Sa dovedit inca o data k nu exista fortza in lume care sa poata infringe popoare care shiau luat soarta in propriile lor miini. SCINTEIA 1953 nr. 2773. Batalia in care Tomsha fusese infrint... se daduse dimineatza. SADOVEANU O. VII 154. Ii ajutase asupra protivnicilor... dei infrinse. ISPIRESCU L. 51. (Fig.) Galileu... infrint prin chinurile temnitzei fu scos in fine la lumina. ODOBESCU S. III 319. ◊ (Cu privire la abstracte) Stringind legaturile cu masele sprijinindute pe mase explicindule sarcinile care stau in fatza lor shi mobilizindule la lupta pentru rezolvarea lor potzi infringe orice greutate. SCINTEIA 1952 nr. 2436. ♦ (Cu privire la stari sufleteshti) A inabushi. Mai avea remushcari insa reushea sa shi le infringa. SAHIA N. 109. Orice vis orice dorintza mea Eu singur leam infrint incetincet. EMINESCU O. IV 253. ◊ Refl. pas. Deznadejdi ce nu senfring In grozav virtej se string. MACEDONSKI O. I 200. ♦ (Cu privire la legi dispozitzii ordine) A nesocoti a incalca a viola. A infrint dispozitziile legii. Forme gramaticale: perf. s. infrinsei part. infrint..

INFRÍNGERE infringeri s. f.Actziunea de a infringe. 1. Zdrobire invingere. Vestea infringerii lui Tomsha trecuse prin Iashi k furtuna de grindina. SADOVEANU O. VII 155. Niciodata un cuvint despre infringere sau retragere. CAMIL PETRESCU U. N. 419. 2. Calcare violare a legii. Infringerea dispozitziilor legale.

INFRANGE vb. tr. a invinge a birui (in lupta). ◊ ashi stapani o stare de spirit. (< lat. infrangere)

A INFRANGE infrang tranz. 1) A bate cashtigand lupta. 2) A supune vointzei sale. [Sil. infran] /<lat. infrangere

infrange v. 1. a invinge cu totul: Traian a infrant pe Daci; 2. fig. a calca o lege un ordin. [V. frange].

infríng ínt a nge v. tr. (lat. infringere [ild. infrángere] d. frángere a fringe; it. infrángere shi infrágnere vfr. enfraindre nfr. enfreindre). Inving de tot: Traĭan ĭa infrint pe Dacĭ. Fig. Calc violez o lege un ordin un tratat.

infríngere f. Invingere totala: dupa infringerea Dacilor Traĭan a prefacut Dacia in provincie romana. Infractziune.

infrangere s. f. g.d. art. infrangerii; pl. infrangeri

infrangere s. f. g.d. art. infrangerii; pl. infrangeri

infrange (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. infrang 1 pl. infrangem perf. s. 1 sg. infranséi 1 pl. infranseram; part. infrant

infrange vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. infrang perf. s. 1 sg. infranséi 1 pl. infranseram; part. infrant

INFRANGERE s. 1. invingere (inv.) poticala risipa spargere. (~ cotropitorilor.) 2. bataie eshec. (A suferit prima ~ intrun meci.)

INFRANGERE s. v. caintza mustrare parere de rau pocaintza regret remushcare.

Infrangere ≠ biruintza izbanda succes triumf victorie

INFRANGE vb. 1. v. birui. 2. v. depashi. 3. v. stapani. 4. v. razbi.

INFRANGE vb. v. cai frange pocai regreta rupe.

INFRINGE vb. 1. a bate a birui a intrece a invinge (pop.) a dovedi a prididi a ramine a rapune a razbi a supara (inv. shi reg.) a supune (inv.) a dobindi a fringe a pobedi a razbate a sparge a timpi a vinci. (Ii ~ pe dushmani.) 2. a birui a depashi a invinge a razbi (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultatzile.) 3. a(shi) birui a(shi) infrina a(shi) invinge a(shi) stapini (pop. shi fam.) a(shi) struni. (SHia ~ emotzia.) 4. a(l) ajunge a(l) birui a(l) copleshi a(l) covirshi a(l) cuprinde a(l) invinge a(l) podidi a(l) prinde a(l) razbi a(l) toropi (inv.) a(l) preacovirshi (fig.) a(l) dobori a(l) lovi. (La ~ oboseala.)

infringe vb. v. CAI. FRINGE. POCAI. REGRETA. RUPE.

INFRINGERE s. 1. invingere (inv.) poticala risipa spargere. (~ cotropitorilor.) 2. bataie eshec. (A suferit prima ~ intrun meci.)

infringere s. v. CAINTZA. MUSTRARE. PARERE DE RAU. POCAINTZA. REGRET. REMUSHCARE.