INFRÍNGE infríng vb. III. Tranz. A invinge a birui a zdrobi (in lupte inarmate). Sa dovedit inca o data k nu exista fortza in lume care sa poata infringe popoare care shiau luat soarta in propriile lor miini. SCINTEIA 1953 nr. 2773. Batalia in care Tomsha fusese infrint... se daduse dimineatza. SADOVEANU O. VII 154. Ii ajutase asupra protivnicilor... dei infrinse. ISPIRESCU L. 51. (Fig.) Galileu... infrint prin chinurile temnitzei fu scos in fine la lumina. ODOBESCU S. III 319. ◊ (Cu privire la abstracte) Stringind legaturile cu masele sprijinindute pe mase explicindule sarcinile care stau in fatza lor shi mobilizindule la lupta pentru rezolvarea lor potzi infringe orice greutate. SCINTEIA 1952 nr. 2436. ♦ (Cu privire la stari sufleteshti) A inabushi. Mai avea remushcari insa reushea sa shi le infringa. SAHIA N. 109. Orice vis orice dorintza mea Eu singur leam infrint incetincet. EMINESCU O. IV 253. ◊ Refl. pas. Deznadejdi ce nu senfring In grozav virtej se string. MACEDONSKI O. I 200. ♦ (Cu privire la legi dispozitzii ordine) A nesocoti a incalca a viola. A infrint dispozitziile legii. Forme gramaticale: perf. s. infrinsei part. infrint..