indurare sf [At: BIBLIA (1688) 240¹ / Pl: ~rari / E: indura] 1 (Inv) Comportare dura nemiloasa Si: (inv) induramant induraminte induratate induratura. 2 Comportare plina de mila bunatate bunavointza. 3 Induplecare (11). 4 Milostivire. 5 Provocare a induiosharii cuiva. 6 Capacitate de a rabda. 7 Hotarare de a face ceva. 8 Permisiune acordata cuiva de a face ceva. 9 Decizie de a se despartzi de cineva. 10 Suportare cu rabdare a unui necaz a unei dureri a unei boli. 11 (Ie) A avea ~ cu cineva A avea mila Si: a se milostivi. 12 (Inv; is) ~a ta sau voastra Termen de politetze cu care se adresa cineva unei persoane de rang inalt de care depindea. 13 Mila. 14 Compatimire. 15 Bunavointza. 16 Bunatate.

INDURÁRE indurari s. f. Actziunea de a (se) indura shi rezultatul ei. 1. Mila induioshare compatimire bunatate. Eshti mare cind nai indurare Dar te ridici mai sus de fire Cind tzieste inima iubire. MACEDONSKI O. I 185. Cind nu mai sint bun la nimica Malungi shi nu ai indurare! DEMETRESCU O. 73. Pepeleo blinde suflet tu singur cundurare Ai vrut sami aperi viatza. ALECSANDRI T. I 402. 2. Putere de a rabda rabdare. Gluma se intindea dincolo de cit e indurarea omului. POPA V. 8.

indurare f. 1. mila: aibi indurare! 2. gratzie.

induráre f. pl. arĭ (d. ma indur). Mila gratzie clementza milostivire.

indura [At: DOSOFTEI PS. 123 / Pzi: indur / E: ml *induro are] 1 vr (Inv) A fi sau a se arata dur nemilos insensibil. 2 vr A se arata milos bun binevoitor. 3 vr A se indupleca (12). 4 vr Ai fi mila de cineva. 5 vt (Rar) A face pe cineva sa fie milos sa se induiosheze. 6 vr A se milostivi. 7 vr Al lasa pe cineva inima sa... Si: a se hotari. 8 vt (Rar) A ingadui cuiva sa... 9 vr (Spc) A se decide sa se desparta de cineva. 10 vt A suporta cu rabdare un necaz o durere o boala etc. Si: a patimi a suferi. 11 vr A face ceva de bunavoie.

INDURÁ indúr vb. I. 1. Refl. A se arata bun milos a dovedi marinimie; a se indupleca. Sa se indure... ai trimite un meshter bun. ISPIRESCU L. 295. ♦ Ai fi cuiva mila de cineva. Sau indurat de mine shi miau daruit un ciob de tablitza. STANCU D. 295. Tu Mioara mea Sa tenduri de ea SHii spune curat K mam insurat. ALECSANDRI P. P. 3. ◊ Fig. Holera cea puternica nu se indura de lacrimile rominului. RUSSO O. 47. ♦ (Mai ales in propozitzii exclamative shi interogative) A nui fi mila a lasa sau a arunca in nenorociri. Cum de sau indurat parintzii miei de mine de mau dat pe mina unui calau? SBIERA P. 277. Nu te indura de noi mariata zicea sarmanii k navem alt copil shi sintem batrini. ALECSANDRI O. P. 69. Cum te induri de mine SHi lashi sa tzip dupa tine! TEODORESCU P. P. 275. 2. Refl. A consimtzi al lasa pe cineva inima sa... a se hotari. Nimeni nu se indura sa mearga la culcare deshi era tare tirziu. STANCU U.R.S.S. 159. Oamenii ishi stringeau sumanele shi infundau caciulile. Nu se indurau de loc sa se imprashtie. REBREANU R. II 17. Abia despre ziua sa indurat Vasile Bordeianu strungarul nostru de sa dus in Humuleshti. CREANGA A. 15. ◊ (Poetic) SHi mii ciuda cum de vremea Sa mai treaca se indura. EMINESCU O. I 106. 3. Tranz. (Cu privire la suferintze necazuri boli etc.) A suferi cu rabdare a rabda a suporta a patimi. Nu pot indura nici macar gindul unei asemenea profanari. CAMIL PETRESCU T. II 106. Copilul sarac indura glumele camarazilor sai cruzi. DEMETRESCU O. 103. ◊ Absol. Sanduri k cei intinshi pe cruci SHin grele munci sa te usuci De grija hartzuit. NECULUTZA TZ. D. 53.

A INDURÁ indúr tranz. (suferintze greutatzi dureri etc.) A rabda simtzind inutilitatea protestului. /<lat. indurare

A SE INDURÁ ma indúr intranz. 1) Ashi manifesta marinimia; a da dovada de bunatate de mila. 2) (la forma negativa) A nushi putea impune. 3) rar A cadea de acord cu sine insushi; ashi face o concesie. /<lat. indurare

indurà v. 1. a avea mila: Dzeu sa se indure de noi; 2. a suferi cu rabdare: cate nu indura omul! [Lat. INDURARE (cf. OBDURARE)].

indúr a á v. tr. (lat. indúro áre a intari; indurare vultum atzĭ lua o fatza severa; obdurare a suferi d. duros dur; fr. endurer a indura). Sufer mult rabd: citeam indurat pin’am ajuns aicĭ! V. refl. Ma induplec in fine ma milostivesc: Dumnezeŭ se indura de nenorocitzĭ se indura saĭ ajute. Consimt ma hotarasc in fine: copiiĭ nu se induraŭ sa ĭasa din gradina.

induráre s. f. g.d. art. indurắrii; pl. indurắri

induráre s. f. g.d. art. indurarii; pl. indurari

indurá (a ~) vb. ind. prez. 3 indúra

indurá vb. ind. prez. 1 sg. indúr 3 sg. shi pl. indúra perf. s. 1 sg. indurái

INDURÁRE s. interj. 1. s. v. iertare. 2. interj. v. iertare! 3. s. mila milostivire (livr.) mizericordie (inv.) mesereare milcuire pietate. (A arata ~ fatza de cel aflat in nenorocire.) 4. s. v. mila.

INDURARE s. interj. 1. s. iertare indulgentza ingaduintza milostivire (livr.) clementza. (Cere cu umilintza ~.) 2. interj. iertare! (inv.) aman! 3. s. mila milostivire (livr.) mizericordie (inv.) mesereare milcuire pietate. (A arata ~ fatza de cel aflat in nenorocire.) 4. s. (BIS.) ajutor gratzie har mila milostivire (inv. shi pop.) milostenie (inv.) milcuire milosirdie miloste milostivenie milostivnicie. (~ divina.)

INDURÁ vb. 1. a patimi a patzi a rabda a suferi a suporta a trage (astazi rar) a purta (inv. shi reg.) a petrece a tarpi (prin Bucov.) a joi (Transilv.) a paula (Ban.) a pesti (prin Transilv.) a pristui (inv.) a bineviea a cerca a obicni a panata (fig.) a inghitzi. (Cate na ~!) 2. v. ispashi. 3. v. suporta. 4. a incerca a suferi a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi (Olt.) a se mili (inv.) a bineviea a se milcui a se milosardi a se milostivnici a se milui a proerisi. (Sa ~ de el shi la iertat.)

INDURA vb. 1. a patimi a patzi a rabda a suferi a suporta a trage (astazi rar) a purta (inv. shi reg.) a petrece a tirpi (prin Bucov.) a joi (Transilv.) a paula (Ban.) a pesti (prin Transilv.) a pristui (inv.) a bineviea a cerca a obicni a panata (fig.) a inghitzi. (Cite na ~!) 2. a ispashi a plati (livr.) a expia (reg.) a rasplati. (A ~ pentru pacatele fratelui sau.) 3. a duce a rabda a suferi a suporta. (El a ~ tot greul.) 4. a incerca a suferi a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi (Olt.) a se mili (inv.) a bineviea a se milcui a se milosirdi a se milostivnici a se milui a proerisi. (Sa ~ de el shi la iertat.)

indurá (indúr indurát) vb. 1. A face tare a se intari. 2. A suporta a rezista. 3. A suferi a patimi. 4. (Refl.) A consimtzi a ingadui a tolera. 5. Ai fi mila a se milostivi. Lat. indurāre „a se intari” (Pushcariu 825; CandreaDens. 857; REW 4386; DAR) alb. duroń it. indurare „a se intari” fr. endurer „a suporta” sp. endurar. Explicatzia lui Philippide Principii 99 pe baza lat. *indolescĕre este greshita. Evolutzia semantica a fost prost explicata. Tiktin considera k sensul 2 se explica prin fr. DAR crede k o expresie k nu te indura „nu fi neindurator” trebuie sa fi fost interpreta k indurate „ai mila” shi de aici printro evolutzie care pare contradictorie sensul de „a se intari” alaturi de cel de „a avea mila”. Aceeashi opinie la Iordan BL IX 67; in vreme ce Graur BL V 66 crede k este vorba de o evolutzie pur balcanica. De fapt semantismul ofera un perfect paralelism cu tratamentul romanic cf. fr. endurer sp. endurar shi cu rabda. Plecind de la forma refl. „a se intari” inseamna fireshte „a rezista mai bine” adica „a suporta fara sa cedeze” (endurer endurar). Trecerea de la „a suferi” la „a consimtzi” apare in toate limbile. Se cuvine doar sa adaugam k evolutzia lui indura merge mai departe decit cea din fr. sau sp. k shi cea a lui rabda s. v. Sensul 1 apare numai in propozitzii negative shi este inv. Der. neindurat adj. (fara mila); indurator adj. (tolerant rabdator indulgent; milostiv bun); neindurator adj. (intolerant); induratate (var. induratura induraminte) s. f. (inv. mila bunatate).

GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari indura (suferintzele) in tacere Schiller „Don Carlos” act. I scena 4.