optziuni
  • info

10 definitzii pentru compatimire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COMPATIMÍRE compatimiri s. f. Actziunea de a compatimi shi rezultatul ei; parere de rau mila fatza de starea de suferintzele cuiva. V. compatimi.

COMPATIMÍRE compatimiri s. f. Actziunea de a compatimi shi rezultatul ei; parere de rau mila fatza de starea de suferintzele cuiva. V. compatimi.

compatimire sf [At: DRAGHICI R. 21/1314 / Pl: ~ri / E: compatimi] 1 Manifestare a parerii de rau fatza de suferintzele cuiva Si: (nob) compatimit1. 2 (Inv) Impartashire a unei suferintze incercate de altcineva Si: compatimit1.

COMPATIMÍRE compatimiri s. f. Actziunea de a compatimi shi rezultatul ei. 1. Parere de rau mila fatza de suferintzele sau (Se nenorocirea cuiva. Se auzeau exclamari de compatimire. SAHIA N. 55. Descurajarea il apucase iarashi dar lupta sa shio ascunza; i facea rau compatimirea lumii. VLAHUTZA O. A. 1 120. Nam avui parte shi eu pe lume macar de o compatimire! CARAGIALE O. I 60. Simtzesc o nespusa compatimire pentru soarta ei. NEGRUZZI S. I 41. 2. (Invechit) Suferintza durere impartashita cu cineva. Eu tot crez k en fire Acea compatimire Ce inimile leaga cu lantzul sufletesc. ALEXANDRESCU M. 118.

COMPATIMÍRE s.f. Actziunea de a compatimi shi rezultatul ei; compasiune. [< compatimi].

compatimire f. mishcare sufleteasca care ne face simtzitori la nenorocirea altuia [Neologism format dupa fr. compassion].

*compatimíre f. Regret p. altu compasiune.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

compatimíre s. f. g.d. art. compatimírii; pl. compatimíri

compatimíre s. f. → patimire

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COMPATIMÍRE s. mila (livr.) compasiune (frantzuzism inv.) comizeratzie. (Sentiment de ~ pentru cineva.)

COMPATIMIRE s. mila (livr.) compasiune (frantzuzism inv.) comizeratzie. (Sentiment de ~ pentru cineva.)

Intrare: compatimire
compatimire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compatimire
  • compatimirea
plural
  • compatimiri
  • compatimirile
genitiv-dativ singular
  • compatimiri
  • compatimirii
plural
  • compatimiri
  • compatimirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

compatimire, compatimirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a compatimi shi rezultatul ei; parere de rau mila fatza de starea de suferintzele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: comizeratzie compasiune
    • format_quote Se auzeau exclamari de compatimire. SAHIA N. 55. DLRLC
    • format_quote Descurajarea il apucase iarashi dar lupta sa shio ascunza; i facea rau compatimirea lumii. VLAHUTZA O. A. 1 120. DLRLC
    • format_quote Nam avut parte shi eu pe lume macar de o compatimire! CARAGIALE O. I 60. DLRLC
    • format_quote Simtzesc o nespusa compatimire pentru soarta ei. NEGRUZZI S. I 41. DLRLC
    • 1.1. invechit Suferintza durere impartashita cu cineva. DLRLC
      • format_quote Eu tot crez k en fire Acea compatimire Ce inimile leaga cu lantzul sufletesc. ALEXANDRESCU M. 118. DLRLC
etimologie:
  • vezi compatimi DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.