COMPATIMÍRE compatimiri s. f. Actziunea de a compatimi shi rezultatul ei. 1. Parere de rau mila fatza de suferintzele sau (Se nenorocirea cuiva. Se auzeau exclamari de compatimire. SAHIA N. 55. Descurajarea il apucase iarashi dar lupta sa shio ascunza; i facea rau compatimirea lumii. VLAHUTZA O. A. 1 120. Nam avui parte shi eu pe lume macar de o compatimire! CARAGIALE O. I 60. Simtzesc o nespusa compatimire pentru soarta ei. NEGRUZZI S. I 41. 2. (Invechit) Suferintza durere impartashita cu cineva. Eu tot crez k en fire Acea compatimire Ce inimile leaga cu lantzul sufletesc. ALEXANDRESCU M. 118.