INDURÁ indúr vb. I. 1. Tranz. A suporta cu rabdare un necaz o durere o boala etc.; a patimi a suferi. 2. Refl. A se arata milos bun; a se indupleca. ♦ Ai fi mila cuiva de cineva. 3. Refl. A consimtzi al lasa pe cineva inima sa... a se hotari. Lat. indurare (1 shi dupa fr. endurer).