INDUMNEZEÍRE s. f. (Rar) Faptul de a indumnezei; divinizare adoratzie. V. indumnezei.

indumnezeire sf [At: MINEIUL (1776) 149¹ / Pl: ~ri / E: indumnezei] 1 (Liv) Divinizare. 2 Preamarire. 3 (Fig) Asemanare cu Dumnezeu. 4 (Rel) Participare a credincioshilor la viatza lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 Transfigurare prin perfectzionarea naturii umane. 6 (Ie) ~ a firii omeneshti a Mantuitorului Dogma cuprinsa in hotararile Sinodului VI Ecumenic potrivit careia firea umana a lui Iisus Hristos devine perfecta in limitele ei fara sa fie vorba de o schimbare a naturii umane in cea divina.

INDUMNEZEÍRE s. f. (Livr.) Faptul de a indumnezei; divinizare adoratzie. V. indumnezei.

INDUMNEZEÍRE indumnezeiri s. f. (Livresc) Faptul de a indumnezei; divinizare adoratzie; p. ext. beatitudine. A sarutarii flacara suava Umpleal nostru suflet cundumnezeiri. MACEDONSKI O. I 113. O noapte de acele ce nu le potzi uita Care... pun pe frunte raze de indumnezeire. ALECSANDRI P. I 133.

indumnezeire f. divinizare: pun pe frunte raze de ’ndumnezeire AL.

indumnezeíre f. Divinizare.

INDUMNEZEÍ indumnezeiesc vb. IV. Tranz. (Rar) A diviniza. ♦ A glorifica a preamari. In + Dumnezeu.

indumnezei [At: CORESI EV. 497/18 / V: (inv) ~ia / Pzi: ~esc / E: in + Dumnezeu] 1 vt (Liv) A diviniza. 2 vt (Liv) A preamari. 3 vr (Fig) A deveni asemanator cu Dumnezeu. 4 vr (Rel; d. credincioshi) A participa la viatza lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 vr (D. natura umana) A se transfigura devenind in limitele proprii perfecta.

INDUMNEZEÍ indumnezeiesc vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica a preamari. In + Dumnezeu.

INDUMNEZEÍ indumnezeiesc vb. IV. Tranz. (Livresc) A zeifica. Geniul grec... a indumnezeit pe aceshti inventatori primitivi [ai focului]. GHEREA ST. CR. III 189. ♦ A glorifica a preamari a diviniza. Eu am indumnezeit in accente nepieritoare o frantzushca (= frantzuzoaica) cu ochelari shi cu ciubotzele. HOGASH DR. II 61.

A INDUMNEZEÍ ~iésc tranz. 1) A trata k pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica in slava; a slavi; a glorifica; a elogia; a canta; a exalta. /in + Dumnezeu

indumnezeì v. a diviniza: zile luminoase ’ndumnezeite AL.

indumnezeĭésc v. tr. (d. Dumnezeŭ). Deific divinizez. Vechĭ. Indumnezeĭez (v. intr.). Devin zeŭ.

indumnezeíre (rar) s. f. g.d. art. indumnezeírii

indumnezeíre s. f. g.d. art. indumnezeírii

indumnezeí (a ~) (rar) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indumnezeiésc imperf. 3 sg. indumnezeiá; conj. prez. 3 sa indumnezeiásca

indumnezeí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indumnezeiésc imperf. 3 sg. indumnezeiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indumnezeiásca

INDUMNEZEÍRE s. v. deificare divinizare zeificare.

indumnezeire s. v. DEIFICARE. DIVINIZARE. ZEIFICARE.

INDUMNEZEÍ vb. v. deifica diviniza zeifica.

indumnezei vb. v. DEIFICA. DIVINIZA. ZEIFICA.

indumnezeíre indumnezeiri s. f. Faptul de a (se) indumnezei; participarea credinciosului la viatza lui Dumnezeu prin energiile necreate; contzinutul ontologic al comuniunii dintre om shi Dumnezeu; divinatzie adoratzie zeificare. Din indumnezei.

indumnezeí indumnezeisc vb. IV. Tranz. A adora pe cineva k pe Dumnezeu; a diviniza a preamari. ♦ A glorifica a preamari. ♦ Refl. A deveni asemanator cu Dumnezeu. Din pref. in + Dumnezeu.