adoratzie sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr adoration lat adoration onis] 15 Adorare (15). corectata

ADORÁTZIE s. f. Dragoste nemasurata; adorare. Iubire dusa pina la adoratzie. Pronuntzat: tzie.

ADORÁTZIE s. f. Adorare. Fr. adoration (lat. lit. adoratio onis).

ADORÁTZIE s.f. Dragoste iubire nemarginita. ♦ Cult veneratzie pentru o divinitate; adorare. [Gen. iei var. adoratziune s.f. / Cf. fr. adoration it. adorazione lat. adoratio].

ADORÁTZIE s. f. iubire admiratzie nemarginita. ◊ divinizare veneratzie. (< fr. adoration lat. adoratio)

ADORÁTZIE f. 1) v. A ADORA. 2) Iubire nemarginita. 3) Manifestare a incantarii shi a respectului. [G.D. adoratziei; Sil. tzie] /<fr. adoration lat. adoratio ~onis

adoratziune sf vz adoratzie

ADORATZIÚNE s.f. v. adorátzie.

adoratzi(un)e f. 1. fapta de a adora; 2. iubire extrema; 3. manifestarea gingashiei shi a respectului.

*adoratziúne f. (lat. adorátio ónis). Actziunea de a adora; iubire extrema. SHi átzie shi áre.

adorátzie (tzie) s. f. art. adorátzia (tzia) g.d. adorátzii art. adorátziei

adorátzie s. f. (sil. tzie) art. adorátzia (sil. tzia) g.d. art. adorátziei; pl. adorátzii

ADORÁTZIE s. 1. cult idolatrie veneratzie. (Simte pentru ea o adevarata ~.) 2. adorare extaz extaziere. (Stare de ~.)

ADORATZIE s. 1. idolatrie veneratzie. (Simte pentru ea o adevarata ~.) 2. adorare extaz extaziere. (Stare de ~.)

Adoratzie ≠ dispretz ura