opțiuni
  • info

8 definiții pentru deificare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEIFICÁRE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: -de-i-] – V. deifica.

DEIFICÁRE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: -de-i-] – V. deifica.

deificare sf [At: MDENC / P: de-i~ / Pl: ~cări / E: deifica] 1-2 Considerare (a unui obiect sau) a unei ființe drept zeu Si: deificat1 (1-2), (înv) deificație (1-2), (îvr) deifacere (1-2). 3-4 Atribuire a unor puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: deificat1 (3-4), (înv) deificație (3-4), (îvr) deifacere (3-4). 5 (Fig) Cinstire peste măsură Si: deificat1 (5), (înv) deificație (5).

DEIFICÁRE, deificări, s. f. Atribuire a puterii divine unei ființe sau unui obiect.

DEIFICÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a deifica; zeificare. [Pron. de-i-. / < deifica].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deificáre (de-i-) s. f., g.-d. art. deificắrii; pl. deificắri

deificáre s. f. (sil. de-i-), g.-d. art. deificării; pl. deificări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEIFICÁRE s. v. zeificare.

DEIFICARE s. divinizare, zeificare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)

Intrare: deificare
deificare substantiv feminin
  • silabație: de-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deificare
  • deificarea
plural
  • deificări
  • deificările
genitiv-dativ singular
  • deificări
  • deificării
plural
  • deificări
  • deificărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deificare, deificărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi deifica DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.