7 definitzii pentru zeificare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ZEIFICÁRE zeificari s. f. Actziunea de a zeifica deificare. [Pr.: zei] V. zeifica.
zeificare sf [At: PONTBRIANT D. / P: zei~ / Pl: ~cari / E: zeifica] 1 Trecere a cuiva in randul zeilor1 (1) Si: zeifacere (1) zeificatzie (1). 2 Atribuire unei fiintze sau unui lucru a unei puteri de zeu1 Si: deificare (3) (ivr) deifacere (3) divinizare (3) idolatrizare (inv) indumnezeire zeificatzie (2) (ivr) zeifacere (2). 3 (Fig) Adorare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
zeificare s.f Actziunea de a zeifica shi rezultatul ei. • pl. ari. /v. zeifica.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
ZEIFICÁRE zeificari s. f. Actziunea de a zeifica; deificare. [Pr.: zei] V. zeifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
zeificáre s. f. (sil. zei) g.d. art. zeificarii pl. zeificari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ZEIFICÁRE s. deificare divinizare (inv.) indumnezeire. (~ unui muritor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ZEIFICARE s. deificare divinizare (inv.) indumnezeire. (~ unui muritor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de Octavian Mocanu
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zeificare, zeificarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a zeifica. DEX '09 DEX '98sinonime: deificare divinizare indumnezeire
etimologie:
- zeifica DEX '98 DEX '09