7 definiții pentru zeificare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.
zeificare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ze-i~ / Pl: ~cări / E: zeifica] 1 Trecere a cuiva în rândul zeilor1 (1) Si: zeifacere (1), zeificație (1). 2 Atribuire unei ființe sau unui lucru a unei puteri de zeu1 Si: deificare (3), (îvr) deifacere (3) divinizare (3), idolatrizare, (înv) îndumnezeire, zeificație (2), (îvr) zeifacere (2). 3 (Fig) Adorare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zeificare s.f Acțiunea de a zeifica și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. zeifica.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica; deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zeificáre s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeificării, pl. zeificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZEIFICÁRE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZEIFICARE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Octavian Mocanu
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zeificare, zeificărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a zeifica. DEX '09 DEX '98sinonime: deificare divinizare îndumnezeire
etimologie:
- zeifica DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.