8 definitzii pentru zeifica
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ZEIFICÁ zeífic vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: zei] Din zeu (dupa deifica).
ZEIFICÁ zeífic vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: zei] Din zeu (dupa deifica).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
zeifica vt [At: PONTBRIANT D. / P: zei~ / Pzi: zeific / E: zeu + ifica cf fr déifier] 1 A trece pe cineva in randul zeilor (1). 2 A atribui unei fiintze sau unui lucru putere de zeu (1) Si: (liv) a deifica (2) (ivr) a deiface (2) a diviniza (4). 3 A considera pe cineva k divinitate Si: (liv) a deiface (1) a deifica (1) a diviniza (3) a idolatriza (inv) a indumnezei. 4 (Rar; fig) A adora (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
zeifica vb. I. tr. A trece pe cineva in rindul zeilor; a atribui unei fiintze sau unui lucru putere de zeu; a deifica a diviniza. • sil. zei prez.ind. zeific /zeu + ifica dupa fr. déifier lat. deificare.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
ZEIFICÁ vb. tr. a deifica. (dupa deifica)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A ZEIFICÁ zeífic tranz. 1) (persoane fiintze sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratzie exagerata; a iubi k pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (fiintze) A trece in randul zeitatzilor; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. zei] /Din zeu
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
zeificá vb. índ. prez. 1 sg. zeífic 3 sg. shi pl. zeífica
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ZEIFICÁ vb. a deifica a diviniza (inv.) a indumnezei. (A ~ un muritor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ZEIFICA vb. a deifica a diviniza (inv.) a indumnezei. (A ~ un muritor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de Octavian Mocanu
- actziuni
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
zeifica, zeificverb
- 1. Deifica, diviniza, indumnezei. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: deifica diviniza indumnezei
- 1.1. (Despre persoane fiintze sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratzie exagerata; a iubi k pe o zeitate. NODEXsinonime: adora idolatriza
- 1.2. (Despre fiintze) A trece in randul zeitatzilor. NODEXsinonime: apoteoza idolatriza
-
etimologie:
- zeu (dupa deifica) DEX '09 DEX '98 NODEX