incuibare sf [At: CARAGEA L. 6/10 / Pl: ~bari / E: incuiba] 1 Construire a unui cuib. 2 Ashezare intrun loc nepotrivit. 3 (Fig) Inradacinare a unor idei deprinderi naravuri boli etc. 4 (Inv; fig) Sadire.

INCUIBÁRE s. f. Actziunea de a (se) incuiba.

INCUIBÁ incuibez vb. I. Refl. A se instala undeva fara sa fie dorit. ♦ Fig. A patrunde adanc; a se inradacina. [Prez. ind. shi: incúib] In + cuib.

incuiba [At: VARLAAM C. 371/2 / V: (inv; cscj) ~bi / Pzi: incuib ~bez / E: in + cuib] 1 vr (D. animale pasari sheipi) Ashi face cuib Si: a se incuibura (1). 2 vr A se asheza unde nui este locul Si: a se incuibura (2). 3 vr (Fig; d. un viciu o boala un rau etc. udp „in” „intre” „pe la”) A se inradacina. 45 vtr (Ie) A i (se) ~ in cap Ai intra in cap o idee Si: a (se) incuibura (45). 6 vtf (Inv; fig) A sadi.

INCUIBÁ incuibez vb. I. Refl. Ashi face cuib; a se vari (unde nui este locul); a se oploshi. ♦ Fig. A patrunde adanc; a se inradacina. [Prez. ind. shi: incúib] In + cuib.

INCUIBÁ incuibez shi (mai rar) incúib vb. I. Refl. A se stabili undeva nepoftit nedorit a se viri unde nui este locul; a se oploshi. Moshia asta... a fost a batrinilor noshtri pina ce sa incuibat intre noi o riie boiereasca. SADOVEANU N. F. 28. ◊ Fig. (Despre nenorociri nevoi boli etc.) Vezi dumneata?! gindesc totzi deodata shi noi credeam k nevoile sau incuibat numai in satul nostru. SP. POPESCU M. G. 38. Uritul... in inima copilei se prefira shi pe fiece zi mai adinc o patrundea in ea zilnic sencuiba. ODOBESCU S. III 204. Boala de vite... este incuibata shi in judetzul Dorohoi. I. IONESCU D. 188. ♦ (Rar despre sentimente) A patrunde adinc a se infige cu putere a se cuibari. O spaima tainica i sencuiba in suflet. ANGHELIOSIF C. L. 79. Sancuibat dragostean el. TEODORESCU P. P. 305. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A cuprinde a adaposti. Cum poateo frunte maiestoasa Sancuibeo cugetare atit de fioroasa? ALECSANDRI P. III 346.

A SE INCUIBÁ ma ~éz intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit incomodand. 2) fig. (despre sentimente stari etc.) A patrunde adanc; a prinde radacini adanci. /in + cuib

incuibà v. 1. ashi face cuibul; 2. fig. a se asheza a prinde radacina: cu amaraciunea vie ’n suflet incuibata AL.

incúĭb shi éz a á v. intr. (d. cuĭb). Vechĭ. Am cuĭbu: acolo pasarĭ vor incuĭba. V. refl. Am cuĭbu: acolo pasarile se vor incuĭba. Azĭ. Ma stabilesc (fig.) ma inradacinez: gindaciĭ s’aŭ incuĭbat in casa Jidaniĭ in tzara boala in oase. Vechĭ shi buĭesc. V. cuĭbaresc.

incuibáre s. f. g.d. art. incuibắrii

incuibáre s. f. g.d. art. incuibarii

!incuibá (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 se incuibeáza

incuibá vb. ind. prez. 1 sg. incuibéz 3 sg. shi pl. incuibeáza

INCUIBÁRE s. inradacinare statornicire.

INCUIBARE s. inradacinare statornicire.

INCUIBÁ vb. a se inradacina a se statornici (fig.) a se intzeleni.

INCUIBA vb. a se inradacina a se statornici (fig.) a se intzeleni.