optziuni
  • info

9 definitzii pentru statornicire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

STATORNICÍRE statorniciri s. f. Actziunea de a (se) statornici shi rezultatul ei; stabilire fixare. V. statornici.

STATORNICÍRE statorniciri s. f. Actziunea de a (se) statornici shi rezultatul ei; stabilire fixare. V. statornici.

statornicire sf [At: EPISCUPESCU PRACTICA 116/10 / Pl: ~ri / E: statornici] 1 Stabilire (1). 2 Stabilire (2). 3 Stabilire (3). 4 (Inv) Intemeiere. 5 (Inv) Restabilire.

STATORNICÍRE statorniciri s. f. Actziunea de a (se) statornici shi rezultatul ei; stabilire fixare. Repetinduse cererea... se incuviintza in sfirshit diaconului celui nou statornicirea la Golia. CALINESCU I. C. 90.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

statornicíre s. f. g.d. art. statornicírii; pl. statornicíri

statornicíre s. f. g.d. art. statornicírii; pl. statornicíri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

STATORNICÍRE s. 1. v. stabilire. 2. stabilire. (~ unor relatzii de prietenie.) 3. determinare fixare precizare stabilire. (~ datei exacte a evenimentului.) 4. v. consfintzire. 5. incuibare inradacinare. (~ unui obicei.) 6. (fig.) impamantenire incetatzenire. (~ unei practici.) 7. v. permanentizare.

STATORNICÍRE s. v. consolidare constituire creare fundare instituire incheiere infiintzare intarire intemeiere organizare.

STATORNICIRE s. 1. ashezare fixare instalare oprire stabilire. (~ lor in regiunile de deal.) 2. stabilire. (~ unor relatzii de prietenie.) 3. determinare fixare precizare stabilire. (~ datei exacte a evenimentului.) 4. consacrare consfintzire fixare stabilire (inv.) sfintzire. (~ unei noi reglementari.) 5. incuibare inradacinare. (~ unui obicei.) 6. (fig.) incetatzenire. (~ a unei practici.) 7. permanentizare. (~ unei situatzii.)

statornicire s. v. CONSOLIDARE. CONSTITUIRE. CREARE. FUNDARE. INSTITUIRE. INCHEIERE. INFIINTZARE. INTARIRE. INTEMEIERE. ORGANIZARE.

Intrare: statornicire
statornicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statornicire
  • statornicirea
plural
  • statorniciri
  • statornicirile
genitiv-dativ singular
  • statorniciri
  • statornicirii
plural
  • statorniciri
  • statornicirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

statornicire, statornicirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) statornici shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fixare stabilire
    • format_quote Repetinduse cererea... se incuviintza in sfirshit diaconului celui nou statornicirea la Golia. CALINESCU I. C. 90. DLRLC
etimologie:
  • vezi statornici DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.