inradacinare sf [At: BIBLIA (1688) 379 / Pl: ~nari / E: inradacina] 1 Fixare in pamant prin radacini. 2 Patrundere a unor idei convingeri etc. in conshtiintza in obishnuintza.

INRADACINÁRE s. f. Actziunea de a se inradacina. Organizatziile de partid lupta pentru inradacinarea intransigentzei revolutzionare in aplicarea politicii partidului nostru. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 5 56.

inradacina vr [At: CORESI EV. 107/13 / Pzi: ~nez / E: in + radacina] 1 (D. plante) A se fixa in pamant prin radacini. 2 (Fig; d. idei convingeri etc.) A patrunde adanc in conshtiintza in obishnuintza etc.

INRADACINÁ inradacinez vb. I. Refl. A se incuiba adinc fara sa mai poata fi extirpat. Incepu al tracta pentru plamini dar nu putu invinge raul care se inradacinase. NEGRUZZI S. II 154. ♦ (Despre idei metode deprinderi) A prinde radacini a intra adinc (in obishnuintza in conshtiintza etc.) a patrunde adinc temeinic. Se inradacineaza tot mai adinc in mase atitudinea conshtiincioasa in ceea ce priveshte respectarea legilor shi indeplinirea obligatziilor fatza de stat. SCINTEIA 1953 nr. 2630.

A INRADACINÁ ~éz tranz. A face sa se inradacineze. /in + radacina

A SE INRADACINÁ pers. 3 se ~eáza intranz. 1) (despre plante) A slobozi radacini (adanci); a se fixa in pamant cu ajutorul radacinilor. 2) fig. (despre obiceiuri idei) A prinde radacini; a intra adanc in uz; a deveni obishnuit; a se incetatzeni; a se statornici; a se impamanteni; a se consimtzi. /in + radacina

inradacinà v. 1. a prinde radacina; 2. fig. a se implanta: erorile se inradacineaza ushor.

inradacinéz v. tr. (d. radacina). Fig. Fixez sadesc: a inradacina patriotizmu in inima copiilor. V. refl. Ma fixez prind radacina: erorile se inradacineaza ushor. Vechĭ shi rad.

inradacináre s. f. g.d. art. inradacinắrii

inradacináre s. f. g.d. art. inradacinarii

inradaciná (a ~) vb. ind. prez. 3 inradacineáza

inradaciná vb. ind. prez. 1 sg. inradacinéz 3 sg. shi pl. inradacineáza

INRADACINÁRE s. incuibare statornicire. (~ unui obicei.)

INRADACINARE s. incuibare statornicire. (~ unui obicei.)

INRADACINÁ vb. a se incuiba a se statornici (fig.) a se intzeleni. (Un obicei care sa ~.)

INRADACINA vb. a se incuiba a se statornici (fig.) a se intzeleni. (Un obicei care sa ~.)