INRADACINÁ inradacinez vb. I. Refl. A se incuiba adinc fara sa mai poata fi extirpat. Incepu al tracta pentru plamini dar nu putu invinge raul care se inradacinase. NEGRUZZI S. II 154. ♦ (Despre idei metode deprinderi) A prinde radacini a intra adinc (in obishnuintza in conshtiintza etc.) a patrunde adinc temeinic. Se inradacineaza tot mai adinc in mase atitudinea conshtiincioasa in ceea ce priveshte respectarea legilor shi indeplinirea obligatziilor fatza de stat. SCINTEIA 1953 nr. 2630.