INCUIBÁ incuibez shi (mai rar) incúib vb. I. Refl. A se stabili undeva nepoftit nedorit a se viri unde nui este locul; a se oploshi. Moshia asta... a fost a batrinilor noshtri pina ce sa incuibat intre noi o riie boiereasca. SADOVEANU N. F. 28. ◊ Fig. (Despre nenorociri nevoi boli etc.) Vezi dumneata?! gindesc totzi deodata shi noi credeam k nevoile sau incuibat numai in satul nostru. SP. POPESCU M. G. 38. Uritul... in inima copilei se prefira shi pe fiece zi mai adinc o patrundea in ea zilnic sencuiba. ODOBESCU S. III 204. Boala de vite... este incuibata shi in judetzul Dorohoi. I. IONESCU D. 188. ♦ (Rar despre sentimente) A patrunde adinc a se infige cu putere a se cuibari. O spaima tainica i sencuiba in suflet. ANGHELIOSIF C. L. 79. Sancuibat dragostean el. TEODORESCU P. P. 305. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A cuprinde a adaposti. Cum poateo frunte maiestoasa Sancuibeo cugetare atit de fioroasa? ALECSANDRI P. III 346.