incuiere sf [At: BIBLIA (1688) 238/2 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: incuia] 1 Inchidere cu cheia cu zavorul cu lacatul etc. Si: incuiat¹ (1). 2 Interzicere (cuiva) de a ieshi dintro incapere Si: incuiat¹ (2). 3 Autoizolare a cuiva intro incapere Si: incuiat¹. 4 Barare a unui drum Si: incuiat¹ (4). 5 (Pop) Constipatzie. 6 (Pop) Retentzie urinara Si: incuiat¹ (6) incuietura (5). 7 (Trs; inv; fig) Oprire a unei actziuni Si: incuiat¹ (7). 8 (Fig) Astupare a gurii a urechilor etc. Si: incuiat¹ (8). 9 (Fig; fam) Anulare a posibilitatzii cuiva de a replica Si: incuiat¹ (9). 10 (Trs; fig; inv) incheiere a unei activitatzi Si: incuiat¹ (10). 11 (Pop) Neputintza de a nashte Si: incuiat¹ (11). 12 (Pop) Imposibilitate de a avea copii Si: incuiat¹ (12). 13 (Fig; pex) Insingurare.

INCUIÉRE incuieri s. f. Actziunea de a incuia shi rezultatul ei; inchidere cu cheia cu zavorul. Incuierea portzilor.

incuĭére f. Actziunea de a incuĭa. Constipatziune.

INCUIÁ incúi vb. I. 1. Tranz. A inchide cu ajutorul unui zavor al unui lacat al unei chei etc. ♦ A retzine pe cineva intro incapere inchisa cu cheia. ♦ Refl. A se inchide (singur) a se izola intro incapere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva sa nu mai aiba ce sa raspunda; a inchide gura cuiva a infunda. 2. Tranz. shi refl. (Pop.) A (se) constipa. Lat. incuncare.

incuia [At: CORESI EV. 50/35 / V: (inv) incui (Ban) ~una (Pzi: incun) / Pzi: incui / E: ml *(in)cuneo are] 12 vtr A (se) inchide cu ajutorul unui zavor al unui lacat. 3 vt A tzine pe cineva inchis intro incapere. 4 vr A se izola intro incapere. 5 vt (Fig; pfm) A face pe cineva sa nu mai aiba ce raspunde. 67 vtr (Pop) A (se) constipa. 8 vt A bara un drum. 910 vtr (Fig; d. gura urechi) A (se) astupa. 11 vt (Trs; inv; fig) A incheia. 12 vr (Fig; pex) A se insingura. 13 vr (Pop; d. femei insarcinate) A nu putea nashte. 14 vr (Pop; d. femei) A nu putea avea copii. corectata

INCUIÁ incúi vb. I. 1. Tranz. A inchide cu ajutorul unui zavor al unui lacat etc. ♦ A retzine pe cineva inchis intro incapere. ♦ Refl. A se inchide (singur) a se izola intro incapere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva sa nu mai aiba ce sa raspunda; a inchide gura cuiva a infunda. 2. Tranz. shi refl. (Pop.) A (se) constipa. Lat. incuncare.

INCUIÁ incúi vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la ushi portzi lacate p. ext. la incaperi case) A inchide cu cheia cu zavorul. Doamna Vorvoreanu se ridica se duse pina la usha lovinduse de mobile pe intunerec incuie usha cu cheia. DUMITRIU N. 83. Incuiase casa mama ishi luase pruncii in bratze shi se intorsese la bunicamea. STANCU D. 6. Credinciosul imparatului incuind usha pe din afara... le zice cu rautate. CREANGA P. 251. ♦ (Cu privire la fiintze sau la obiecte) A izola intro incapere inchisa cu cheia. Mina caii in grajd i incuie. EMINESCU N. 21. ♦ Fig. (Familiar cu privire la persoane) A infunda a lasa rushinat incurcat fara putintza de a mai raspunde. 2. (Popular) A constipa.

A INCUIÁ incúi tranz. 1) (usha camere etc.) A inchide cu o incuietoare. 2) (fiintze sau obiecte) A separa intro incapere inchisa cu o incuietoare. 3) pop. A face sa se incuie. /<lat. incuneare

A SE INCUIÁ ma incúi intranz. A capata constipatzie; a se constipa. /<lat. incuneare

incuiá v. a (se) inchide cu cheia. [Lat. CUNEARE].

imcúĭ a ĭá v. tr. (d. cuĭ [k lat. cláudere clúdere a inchide d. clavus cuĭ k vechile cheĭ eraŭ k nishte cuĭe]. V. inchid cheĭe). Inchid cu cheĭa. Constip.

incuiére s. f. g.d. art. incuiérii; pl. incuiéri

incuiére s. f. g.d. art. incuiérii; pl. incuiéri

incuiá (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. incúi 3 incúie 1 pl. incuiém; conj. prez. 3 sg. sa incúie; ger. incuínd

incuiá vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. incúi 3 sg. shi pl. incúie 1 pl. incuiém; ger. incuínd

INCUIÉRE s. 1. inchidere punere tragere. (~ zavorului la usha.) 2. ferecare inchidere zavorare. (~ ushii.)

INCUIÉRE s. v. constipatzie.

INCUIERE s. 1. inchidere punere tragere. (~ zavorului la usha.) 2. ferecare inchidere zavorire. (~ ushii.)

incuiere s. v. CONSTIPATZIE.

Incuiere ≠ descuiere

INCUIÁ vb. 1. a inchide a pune a trage. (A ~ zavorul la usha.) 2. a (se) fereca a (se) inchide a (se) zavori. (A ~ o casa; sa ~ in casa.) *3. (fig.) a infunda. (La ~ cu replica lui.)

INCUIÁ vb. v. constipa.

INCUIA vb. 1. a inchide a pune a trage. (A ~ zavorul la usha.) 2. a (se) fereca a (se) inchide a (se) zavori. (A ~ o casa; sa ~ in casa.) 3.* (fig.) a infunda. (La ~ cu replica lui.)

incuia vb. v. CONSTIPA.

A incuia ≠ a descuia

incuiá (incúi incuiát) vb. 1. A inchide cu cheia. 2. A inchide a astupa. 3. A constipa. Lat. cŭneāre de la cŭneus (Pushcariu 827; CandreaDens. 427; REW 2392; DAR) cf. sicil. incuńari engad. inkuńer sard. kundzare (Wagner 110) inkundzare. Se considera (Tiktin; DAR) k semantismul se explica prin uzantza veche de a incuia in cuie. Este de presupus mai curind k lat. cuneus „cui” a ajuns probabil sa insemne shi „cheie” k clavus fatza de clavis. Dupa Capidan Dacor. II 631 mr. ancuñare „a arde” este acelashi cuvint lat. Der. incuietoare s. f. (dispozitiv care incuie ceva); incuiere s. f. (actziunea de a incuia; constipatzie); incuietura s. f. (constipatzie); incuietor adj. (care incuie). Descuia vb. (a deschide o usha o poarta etc. incuiate cu cheia) poate reprezenta la fel de bine un lat. dĭscuneāre (Densusianu Hlr. 169; Pushcariu 511; CandreaDens. 437; Tiktin; Candrea) cf. sard. diskundzare sau sa se fi format in rom. k inchidedeschide. Der. descuietoare s. f. (ushitza portitza).

incuiá incui vb. tranz. refl. 1. (tranz.) A inchide. 2. (refl.) (med.; pop.) A se constipa. Lat. *(in)cuneare (< cuneus) (Pushcariu CDDE DA cf. DER; SHaineanu DEX MDA).

incuia incui v. t. a face pe cineva sa nu mai aiba ce sa raspunda; a face pe cineva sa taca