INCUIÁ incúi vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la ushi portzi lacate p. ext. la incaperi case) A inchide cu cheia cu zavorul. Doamna Vorvoreanu se ridica se duse pina la usha lovinduse de mobile pe intunerec incuie usha cu cheia. DUMITRIU N. 83. Incuiase casa mama ishi luase pruncii in bratze shi se intorsese la bunicamea. STANCU D. 6. Credinciosul imparatului incuind usha pe din afara... le zice cu rautate. CREANGA P. 251. ♦ (Cu privire la fiintze sau la obiecte) A izola intro incapere inchisa cu cheia. Mina caii in grajd i incuie. EMINESCU N. 21. ♦ Fig. (Familiar cu privire la persoane) A infunda a lasa rushinat incurcat fara putintza de a mai raspunde. 2. (Popular) A constipa.