incuiá (incúi incuiát) vb. 1. A inchide cu cheia. 2. A inchide a astupa. 3. A constipa. Lat. cŭneāre de la cŭneus (Pushcariu 827; CandreaDens. 427; REW 2392; DAR) cf. sicil. incuńari engad. inkuńer sard. kundzare (Wagner 110) inkundzare. Se considera (Tiktin; DAR) k semantismul se explica prin uzantza veche de a incuia in cuie. Este de presupus mai curind k lat. cuneus „cui” a ajuns probabil sa insemne shi „cheie” k clavus fatza de clavis. Dupa Capidan Dacor. II 631 mr. ancuñare „a arde” este acelashi cuvint lat. Der. incuietoare s. f. (dispozitiv care incuie ceva); incuiere s. f. (actziunea de a incuia; constipatzie); incuietura s. f. (constipatzie); incuietor adj. (care incuie). Descuia vb. (a deschide o usha o poarta etc. incuiate cu cheia) poate reprezenta la fel de bine un lat. dĭscuneāre (Densusianu Hlr. 169; Pushcariu 511; CandreaDens. 437; Tiktin; Candrea) cf. sard. diskundzare sau sa se fi format in rom. k inchidedeschide. Der. descuietoare s. f. (ushitza portitza).