incruntat ~a a [At: URECHE ap. LET. 167/27 / Pl: ~atzi ~e /E: incrunta] 1 (Ivp) Insangerat. 2 (Inv) Inroshit de sange. 3 (Ivp; fig) Doritor de sange Si: (pop) sangeros. 4 (Ivp) Ranit pana la sange. 5 (Inv; fig) Manjit cu o fapta urata. 6 (Pop) Crestat cu scopul de a provoca sangerarea. 7 (Nob) Fixat cu privirea. 8 (D. sprancene frunte) Incretzit. 9 (D. oameni) Care are pe frunte sau intre sprancene cute verticale de nemultzumire de manie de ingrijorare etc. 10 (Pex; d. oameni) Care are o infatzishare sau o privire aspra posomorata.

INCRUNTÁT A incruntatzi te adj. 1. (Despre om shi mai ales despre sprincene frunte privire) Care are o infatzishare aspra care exprima o stare sufleteasca de ingrijorare de suparare de minie. Se uita in pamint incruntat. PAS Z. I 200. Ce tare era asha cu fruntea lui patrata shi incruntata. C. PETRESCU C. V. 329. Daca... vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata incepu sa tremure. ISPIRESCU L. 228. ◊ Fig. Peste treburile incruntate peste linishtea trista... sa abatut indata bunavoia shi risul. POPA V. 104. 2. (Invechit shi popular) Plin de singe muiat scaldat in singe; insingerat. Totzi la luptas incleshtatzi Totzi in singe incruntatzi. ALECSANDRI P. A. 48. Vom spala de singe Bratzul nostru incruntat. NEGRUZZI S. II 81. Paloshumi cel incruntat. TEODORESCU P. P. 105. Varianta: (invechit shi popular) cruntát a (TEODORESCU P. P. 385 ALECSANDRI P. P. 201) adj.

incruntat a. 1. manjit de sange: totzi ’n sange ’ncruntatzi AL.; 2. fig. intunecat salbatec: cu ochii incruntatzi.

incruntát a adj. Vechĭ. Azĭ pop. Plin de singe. Fig. Feroce. Azĭ. Care se uita crunt (furios posomorit chĭondorish). V. shrapnel.

incrunta [At: PRAV. GOV. ap. TDRG / Pzi: incrunt / E: in + crunta] 12 vtr (Inv) A (se) umple de sange. 34 vtr (Inv) A (se) inroshi de sange. 5 vt (Inv) A bate pe cineva umplandul de sange. 6 vt (Inv) A mushca pe cineva pana ce sangereaza. 7 vr (Pop) A sangera din cauza unei rani. 8 vr (Pop; spc) Ai ieshi cuiva sange dintrun dinte lovit. 9 vr (Inv; fig) A se manji cu o fapta urata condamnabila. 10 vt (Pop) A taia putzin k sa dea sangele. 11 vt (Pop; spc) A cresta in forma de cruce pleoapa ochilor la oi. 12 vr A privi cu asprime. 13 vt (Nob) A fixa pe cineva cu priviri cmnte. 1415 vtr (D. sprancene) A (se) incretzi. 1617 vtr (D. oameni) A apropia sprancenele shi a face cute verticale pe frunte in semn de nemultzumire de manie de ingrijorare mirare etc. 18 vt (ivp) A tunde putzin mustatzile.

CRUNTÁ vb. I v. incrunta.

CRUNTÁT A adj. v. incruntat.

INCRUNTÁ incrúnt vb. I. Refl. 1. A face o cuta pe frunte intre sprincene (in semn de nemultzumire sau de minie) a privi aspru. Se incruntau chiorish dorobantzii de la Agie. C. PETRESCU A. R. 8. Dragutzii mei Numi fitzi dushmanei Nu vantunecatzi Nu va incruntatzi. ALECSANDRI P. P. 117. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «la») Mosh Gheorghe se incrunta la ele shi le face semn sashi bage mintzile in cap. SP. POPESCU M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprincene) A incretzi a stringe. Candachia nu shtie ce sa faca cu sprincenelei subtziri: sa lencrunte ori sa le insenineze. SADOVEANU F. J. 688. Incrunta sprinceana shi se otzari de suparare. ISPIRESCU U. 83. Tata intreba fata de unde ai calul dtale?... La cetzi trebuie so shtii? zise el incruntind sprincenile. EMINESCU N. 18. 2. (Invechit shi popular uneori urmat de determinari) A se umple de singe a se muia in singe a se roshi. Lau scos din apa afara k sa nu se cufunde shi sa se incrunte toata apa cu singe. SBIERA P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dintzii leul cu unghiile unul pre altul se incruntara. TZICHINDEAL F. 32. ◊ Tranz. Mil intreba Saleaga ceva: Palosh sashi incrunte Au lupta sa lupte? TEODORESCU P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A inroshi. Grecul beat paloshui da Iar Vulcan cum il lua Ochiin singeshi incrunta. ALECSANDRI P. P. 138. Prez. ind. shi: (rar) incruntez (CARAGIALE O. I 45). Varianta: (invechit shi popular) cruntá cruntez (BALCESCU O. I 319 SHEZ. VII 90) vb. I.

A INCRUNTÁ incrúnt tranz. (sprancenele sau fruntea) A face sa se incrunte. [Sil. incrun] /in + a crunta

A SE INCRUNTÁ ma incrúnt intranz. 1) A exprima nemultzumire (printro mina crunta); a lua o infatzishare suparata. 2) inv. A se umple de sange. /in + inv. a (se) crunta

incruntà v. 1. a (se) insangera: sa se incrunte toata apa cu sange; 2. a privi aspru salbatec: a incrunta ochii din sprancene. [Lat. CRUENTARE].

incrúnt a á v. tr. (d. crunt). Vechĭ. Cruntez. Azĭ. Ma uĭt furios (salbatic): a incrunta sprincenele ochiĭ. V. intr. Incrunt din ochĭ din sprincene ma uĭt furios. V. refl. Ma uĭt furios: a te incrunta la cineva. In Olt. shi incront (SHez. 1922 54).

incruntá (a ~) vb. ind. prez. 3 incrúnta

incruntá vb. ind. prez. 1 sg. incrúnt 3 sg. shi pl. incrúnta

INCRUNTÁT adj. adv. 1. adj. adv. v. imbufnat. 2. adj. intunecat mohorat posac posomorat. (Om ~.)

INCRUNTÁT adj. v. insangerat sangerat.

INCRUNTAT adj. adv. 1. adj. adv. chiorish imbufnat mohorit posomorit. (Privire ~; ce te uitzi asha ~ la mine?) 2. adj. intunecat mohorat posac posomorit. (Om ~.)

incruntat adj. v. INSINGERAT. SINGERAT.

INCRUNTÁ vb. a se intuneca a se mohori a se posomori. (Ce teai ~ astfel?)

INCRUNTÁ vb. v. inroshi insangera roshi sangera.

INCRUNTA vb. a se intuneca a se mohori a se posomori. (Ce teai ~ astfel?)

incrunta vb. v. INROSHI. INSINGERA. ROSHI. SINGERA.

A se incrunta ≠ a se descrunta