incredintzat¹ sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: incredintza] 17 Incredintzare (17). 8 (Reg) Logodire. 9 Adeverire. 1013 Incredintzare (1013).

incredintzat² ~a a [At: PALIA (1582) ap. GCR 61/19 / Pl: ~atzi ~e / E: incredintza] 1 Lasat in grija sau in pastrarea cuiva de incredere. 2 (D. un secret) Impartashit cuiva de incredere. 3 (Reg) Logodit. 4 (Inv) Adeverit. 5 (D. acte) Legalizat. 6 Convins de adevarul unei idei. 7 (Ie) A fi (sau a ramane) ~ k... A fi convins k... 8 (Rar) Confirmat. 9 (Rar) Sigur. 10 (Trs) Insarcinat cu o misiune de incredere. 11 Caruia i sa dat o procura un mandat etc. 12 Cert.

INCREDINTZÁT A incredintzatzi te adj. (Numai in expr.) A fi (sau a ramine) incredintzat k... = a fi convins a avea sigurantza k... Erau incredintzatzi k tatal lor shtia ce spune. ISPIRESCU L. 211. Fii bine incredintzata k nare sa ne shtie nici pamintul. CREANGA P. 171. Incredintzat fiind k cetitorul imi va raminea multzamitor. NEGRUZZI S. I 43.

INCREDINTZÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A INCREDINTZA shi A SE INCREDINTZA. 2) pop. Care este sigur; convins. /v. a (se) incredintza

incredintza [At: COD. VOR. 103/56 / V: (cscj) ~tzi / Pzi: ~tzez / E: in + credintza] 13 vt A da in grija cuiva (un secret) (o misiune importanta sau) protectzia unei persoane. Si: a increde (68) a confia. 45 vr A avea incredere (deplina) in cineva Si: a se increde (23). 67 A se increde (45). 8 vrr (Inv) Ashi jura credintza. 910 vtrr (Reg) A (se) logodi. 1112 vtr A (se) adeveri. 1314 vtr A (se) convinge de ceva sau de cineva Si: a (se) increde (1112). 1516 vtr A (se) garanta ceva. 1718 vtr A (se) confirma cuiva ceva. 1920 vtr A (se) converti la o religie. 21 vt A fagadui ceva in mod solemn.

INCREDINTZÁ incredintzez vb. I. 1. Tranz. (Urmat de determinari in dativ) A da ceva ori pe cineva in grija in seama sau in pastrarea cuiva demn de incredere; a preda. Ishi incredintza pardesiul shi palaria persoanei rotunde shi afabile de la garderoba. C. PETRESCU C. V. 60. Eu cred k daca ar afla ce ginduri ai califul ar fi in stare satzi incredintzeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE P. 129. Boierii incredintzau cirmuirea tzarii pe viatza sau pe o seama de ani unui om ce il chema domn shi stapinitor al tzarii. BALCESCU O. I 351. ♦ (Cu privire la o taina) A impartashi cuiva cu toata increderea. (Poetic) Florile... incredintzara taina lor... unui flutur. EMINESCU N. 29. 2. Refl. A se convinge de ceva. Tomsha se incredintza dintro privire k razashii lui sint de fatza. SADOVEANU O. VII 109. K sa se incredintzeze ishi chema fetele. ISPIRESCU L. 52. Ipate voind sa se incredintzeze shi despre asta asculta pe Chirica. CREANGA P. 171. Te vei incredintza k prietenul tau a facut pentru tine mai mult decit tine. NEGRUZZI S. I 63. 3. Tranz. A confirma a asigura. Tu in carne shi oase? Sar zice k tot eu!... il incredintza Vardaru. C. PETRESCU A. R. 12. SHi k sal incredintzeze i dete inscris. ISPIRESCU L. 6. Asha mo incredintzat varul meu. ALECSANDRI T. 952. ◊ Absol. Asha e cum spunetzi dumneavoastra domnule plotoniermajor a incredintzat Florea. SADOVEANU M. C. 55.

A INCREDINTZÁ ~éz tranz. 1) A face sa se incredintzeze. 2) (fiintze sau obiecte) A da sa ingrijeasca sau sa pazeasca (avand incredere deplina). 3) (ganduri framantari sufleteshti intimitatzi etc.) A comunica in mod confidentzial; a destainui; a confia. ~ cuiva secretul. /in + credintza

A SE INCREDINTZÁ ma ~éz 1. tranz. (urmat de o propozitzie completiva) 1) A ajunge sa fie convins; ashi da seama; a se convinge. 2) A ajunge sa fie sigur (dupa anumite masuri de precautzie); a capata sigurantza; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /in + credintza

incredintzà v. 1. a asigura: te pot incredintza k e adevarat; 2. a lasa in grija cuiva: iam incredintzat toata averea. [V. credintza].

incredintzéz v. tr. (d. credintza). Las in credintza in grija cuĭva: a incredintza cuĭva un lucru k sal pastreze. Asigur conving: te incredintzez k asha e. V. refl. Ma asigur ma conving: m’am incredintzat de adevar k asha e.

incredintzá (a ~) vb. ind. prez. 3 incredintzeáza

incredintzá vb. ind. prez. 1 sg. incredintzéz 3 sg. shi pl. incredintzeáza

INCREDINTZÁT adj. v. convins.

INCREDINTZÁT adj. v. logodit.

INCREDINTZAT adj. convins sigur. (Era ~ k il va ajuta.)

incredintzat adj. v. LOGODIT.

INCREDINTZÁ vb. 1. v. inmana. 2. v. preda. 3. v. destainui. 4. v. asigura. 5. v. convinge. 6. a se convinge (fig.) a se patrunde. (Sa ~ de insemnatatea sfatului primit.)

INCREDINTZÁ vb. v. adeveri arata atesta baza bizui certifica confirma conta demonstra dovedi fundamenta increde intari intemeia logodi marturisi proba sprijini stabili sustzine.

incredintza vb. v. ADEVERI. ARATA. ATESTA. BAZA. BIZUI. CERTIFICA. CONFIRMA. CONTA. DEMONSTRA. DOVEDI. FUNDAMENTA. INCREDE. INTARI. INTEMEIA. LOGODI. MARTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSTZINE.

INCREDINTZA vb. 1. a da a inmina a intinde a preda a remite a transmite (livr.) a confia (inv.) a increde a paradosi a pridadi a pristavlisi a teslimarisi a teslimatisi a tinde. (Ia ~ o scrisoare.) 2. a lasa a preda (frantzuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 3. a declara a destainui a dezvalui a divulga a impartashi a marturisi a revela a spovedi a spune (livr.) a confia (inv. shi pop.) a dezveli (reg.) a deveghea (inv.) a propovadui. (Ia ~ marele sau secret.) 4. a asigura (inv.) a adeveri a increde a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 5. a (se) asigura a (se) convinge (inv.) a (se) pliroforisi a (se) siguripsi. (Voia sa se ~ cu ochii lui.) 6. a se convinge (fig.) a se patrunde. (Sa ~ de insemnatatea sfatului primit.)