INCREDINTZÁ incredintzez vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva in grija sau in pastrarea cuiva demn de incredere. ♦ A impartashi cuiva o taina. 2. Tranz. A confirma a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. shi refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. In + credintza.