INCREDINTZÁ incredintzez vb. I. 1. Tranz. (Urmat de determinari in dativ) A da ceva ori pe cineva in grija in seama sau in pastrarea cuiva demn de incredere; a preda. Ishi incredintza pardesiul shi palaria persoanei rotunde shi afabile de la garderoba. C. PETRESCU C. V. 60. Eu cred k daca ar afla ce ginduri ai califul ar fi in stare satzi incredintzeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE P. 129. Boierii incredintzau cirmuirea tzarii pe viatza sau pe o seama de ani unui om ce il chema domn shi stapinitor al tzarii. BALCESCU O. I 351. ♦ (Cu privire la o taina) A impartashi cuiva cu toata increderea. (Poetic) Florile... incredintzara taina lor... unui flutur. EMINESCU N. 29. 2. Refl. A se convinge de ceva. Tomsha se incredintza dintro privire k razashii lui sint de fatza. SADOVEANU O. VII 109. K sa se incredintzeze ishi chema fetele. ISPIRESCU L. 52. Ipate voind sa se incredintzeze shi despre asta asculta pe Chirica. CREANGA P. 171. Te vei incredintza k prietenul tau a facut pentru tine mai mult decit tine. NEGRUZZI S. I 63. 3. Tranz. A confirma a asigura. Tu in carne shi oase? Sar zice k tot eu!... il incredintza Vardaru. C. PETRESCU A. R. 12. SHi k sal incredintzeze i dete inscris. ISPIRESCU L. 6. Asha mo incredintzat varul meu. ALECSANDRI T. 952. ◊ Absol. Asha e cum spunetzi dumneavoastra domnule plotoniermajor a incredintzat Florea. SADOVEANU M. C. 55.