impartashire sf [At: MINEIUL (1776) 49¹/2 / V: ~tesh~ / Pl: ~ri / E: impartashi] 1 (Inv) Devenire a cuiva partash la ceva Si: impartashit¹ (1). 2 Primire a unei partzi din ceva Si: impartashit¹ (2). 34 (Inv) Parte care (o are sau) o ia cineva Si: impartashit¹ (34). 56 (Iuz) Cuminecare (12). 78 (Iuz) Comunitate (de idei sau) de sentimente Si: impartashit¹ (78). 9 (Inv) Primire a unui lucru din partea altcuiva Si: impartashit¹ (9). 10 (Nob) Oferire a ceva altcuiva Si: impartashit¹ (10). 11 Molipsire. 12 Destainuire. 13 Acceptare a punctului de vedere al cuiva Si: impartashit¹ (13). 14 Participare la ceva Si: impartashit¹ (14). 1516 Cuminecare (12).

IMPARTASHÍRE impartashiri s. f. Actziunea de a (se) impartashi shi rezultatul ei. 1. Comunicare destainuire. Impartashirea unui secret. ▭ Ghitza alegea in el vorbele cu care sai faca lui Pintea impartashire despre cele petrecute. SLAVICI O. I 144. 2. (Rar) Comunitate (de idei sentimente etc.). Ce impartashire avem cu tine k sa ne shi impartashim cu bunatatzile tale? EMINESCU N. 145. ♦ Parte care o are sau o ia cineva la ceva. Dar o vicleana vulpe cen drum o intilneshte Impartashire multa la soartai a luat. NEGRUZZI S. II 295. 3. (Bis.) Cuminecare.

impartashire f. actziunea de a impartashi: 1. comunicatziune; 2. participare; 3. luarea grijaniei. [Sensul 3 e traducerea slavicului pricestuire].

impartashi [At: (a. 1683) APOSTOL ap. TDRG / V: ~sha ~tosha / Pzi: ~shesc / E: in + partash] 12 vtr A (se) face (pe cineva) partash la ceva. 3 vr A primi din ... 45 vtr (Bis) A (se) cumineca (12). 6 vt A accepta punctul de vedere al cuiva. 78 vtrr A (se) destainui cuiva ceva. 9 vt A impartzi cu cineva ceva. 10 vr A se molipsi. 11 vt (Nob) A da shi altuia. 12 vt A primi o parte din ceva.

IMPARTASHÍ impartashesc vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la idei ginduri sentimente) A comunica a face cunoscut a destainui. Badea Ilie imi impartashi nu shtiu pentru a citea oara bucuria shi ingrijorarile. C. PETRESCU S. 137. Calugarul Dan e unul din shcolarii Academiei iar cu deosebire al maistrului Ruben carei impartasheshte toate indoielile. EMINESCU N. 52. Satzi deie un raspuns pre care apoi sa mil impartasheshti fara zabava. KOGALNICEANU S. 198. ◊ Refl. reciproc. Va impartasheatzi impresiile rideatzi amintinduva comedioara lui Alecsandri. PAS Z. I 187. 2. Tranz. A primi a accepta a fi de acord cu... Copiii impartasheau opiniile parintzilor. ARGHEZI P. T. 129. Noi impartashind parerile lui lucram cu staruintza. CARAGIALE O. II 357. 3. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. «din» sau invechit «de») A se face partash la ceva a lua parte la ceva. Numai imparatul se mihnea in sufletul sau k nu este fatza shi fiul sau cel mic care sa se impartasheasca de bucuria poporului sau. ISPIRESCU L. 297. Hatmanii linga dinsul pazeau tacere respectind supararea sa de care shi ei se impartasheau. NEGRUZZI S. I 168. ◊ Tranz. fact. Razile soarelui au impartashit de a sa frumoasa lumina pina shi cele mai nepatrunsa desimi a codrilor. DRAGHICI R. 154. ♦ Tranz. A avea parte de... Ne inlilneam iarashi acum in pragul unei noi shi grele meserii menitzi a impartashi aceeashi soarta. BART S. M. 12. ♦ Tranz. A impartzi cu cineva ceva. Acum dezbraca acest palton shi vina sa impartasheshti masa cu mine. C. PETRESCU C. V. 154. Un inger... cu care impartashesc toate bucuriile shi fericirile vietzii. La TDRG. Multzamesc moshule multzamesc; o sa impartashesc shi cina shi o sa dorm shi pe ashternutul dtale. HOGASH M. N. 67. ♦ Refl. A primi din... a se infrupta din... Traia la noi la Balta Neagra un vinator vestit Bubuc care oamenii din satul sau il iubeau caci adeseori se impartasheau din mistretzii shi cerbii care el i aducea din munte. SADOVEANU D. P. 133. La gesturile lor k ar voi sa se impartasheasca din placerile noastre k ar voi sa manince sa se odihneasca nam putut raspunde. ARGHEZI P. T. 43. 4. Tranz. (Bis.) A da impartashania; a cumineca. ♦ Refl. A lua impartashanie. Teai spovaduit pina nu pleca deacasa?... Ba nici am gindit; dar tu teai impartashit? ALECSANDRI T. I 426. ◊ Fig. Dunarea era socotita... [de daci] fluviu sfint din care se impartasheau cu apa inainte de a porni la lupta. IST. R.P.R. 34.

A IMPARTASHÍ ~ésc tranz. 1) (ganduri idei etc.) A face cunoscut (pentru a gasi sprijin spiritual sau moral). Satzi ~esc unele impresii. 2) (bucurii necazuri etc.) A suporta impreuna; a impartzi. Au ~it aceeashi soarta. 3) (pareri opinii etc.) A primi k bun; a accepta; a admite. ~eshte opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de impartashanie; a cumineca; a griji. /in + partash

A SE IMPARTASHÍ ma ~ésc intranz. 1) A primi o parte (din ceva). ~ din bunurile pamantului. 2) rel. A primi impartashania; a se cumineca; a se griji. /in + partash

impartashì v. 1. a face parte cuiva: nestematele odoare cu care il impartashise soarta OD.; 2. a comunica; 3. a lua parte a participa; 4. a da a lua sfanta grijanie. [V. partash].

impartashésc v. tr. (d. partash). Fac parte cuĭva daŭ: natural impartashise cu toata frumusetza. Daŭ impartashanie: simtzind k i se apropie moartea chema un preut k sal impartasheasca. Iau parte la particip la: a impartashi durerea cuĭva. Comunica: a impartashi cuĭva o veste.

impartashíre s. f. g.d. art. impartashírii; pl. impartashíri

impartashíre s. f. g.d. art. impartashírii; pl. impartashíri

impartashí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. impartashésc imperf. 3 sg. impartasheá; conj. prez. 3 sa impartasheásca

impartashí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. impartashésc imperf. 3 sg. impartasheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. impartasheásca

IMPARTASHÍRE s. 1. v. destainuire. 2. transmitere. (~ unor opinii.) 3. schimbare. (~ unor impresii cu cineva.) 4. v. impartashanie.

IMPARTASHÍRE s. v. participiu.

IMPARTASHIRE s. 1. destainuire dezvaluire divulgare incredintzare marturisire revelare spovedire. (~ unui secret.) 2. transmitere. (~ unor opinii.) 3. schimbare. (~ unor impresii cu cineva.) 4. (BIS.) cuminecare cuminecatura euharistie impartashanie impartashit (la catolici) sacrament (inv. shi pop.) grijanie grijire pricestanie. (Taina ~.)

impartashire s. v. PARTICIPIU.

IMPARTASHÍ vb. 1. v. destainui. 2. v. transmite. 3. v. schimba. 4. (BIS.) a (se) cumineca (inv. shi pop.) a (se) griji (inv. shi reg.) a (se) pricestui (inv.) a (se) comunica. 5. a accepta a admite a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 6. a impartzi. (Au ~ aceeashi soarta.)

IMPARTASHI vb. 1. a declara a destainui a dezvalui a divulga a incredintza a marturisi a revela a spovedi a spune (livr.) a confia (inv. shi pop.) a dezveli (reg.) a deveghea (inv.) a propovadui. (Ia ~ marele sau secret.) 2. a transmite. (Satzi ~ unele impresii fugare.) 3. a schimba. (A ~ unele impresii cu cineva.) 4. (BIS.) a (se) cumineca (inv. shi pop.) a (se) griji (inv. shi reg.) a (se) pricestui (inv.) a (se) comunica. 5. a accepta a admite a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 6. a impartzi. (Au ~ aceeashi soarta.)

impartashíre impartashiri s. f. Actziunea de a (se) impartashi shi rezultatul ei; cuminecare comunicare. ♦ Una dintre cele shapte sfinte taine prin care credincioshii se impartashesc cu trupul shi sangele facute de Duhul Sfant in trupul shi sangele Domnului in timpul rugaciunii preotului shi a credincioshilor la Liturghie; taina a fost instituita la Cina cea de taina; euharistie cuminecare impartashanie; grijanie. Din impartashi.

impartashi impartashesc v. r. a bea a consuma bauturi alcoolice.