IMPARTASHÍRE impartashiri s. f. Actziunea de a (se) impartashi shi rezultatul ei. 1. Comunicare destainuire. Impartashirea unui secret. ▭ Ghitza alegea in el vorbele cu care sai faca lui Pintea impartashire despre cele petrecute. SLAVICI O. I 144. 2. (Rar) Comunitate (de idei sentimente etc.). Ce impartashire avem cu tine k sa ne shi impartashim cu bunatatzile tale? EMINESCU N. 145. ♦ Parte care o are sau o ia cineva la ceva. Dar o vicleana vulpe cen drum o intilneshte Impartashire multa la soartai a luat. NEGRUZZI S. II 295. 3. (Bis.) Cuminecare.