16 definitzii pentru cumineca
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CUMINECÁ cumínec vb. I. Refl. shi tranz. (In practicile religiei creshtine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartashi a (se) griji. ♦ Tranz. A anula a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat o gresheala. [Var.: cuminicá vb. I] Lat. *comminicare (= communicare).
CUMINECÁ cumínec vb. I. Refl. shi tranz. (In practicile religiei creshtine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartashi a (se) griji. ♦ Tranz. A anula a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat o gresheala. [Var.: cuminicá vb. I] Lat. *comminicare (= communicare).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de bogdang
- actziuni
cumineca [At: PSALT. 225/10 / V: (inv) ~men~ (in textele rotacizate) ~mere~ ~mun~ ~nica / Pzi: cuminec / E: ml *comminico are] 12 vtr (Irc) A primi (sau a da) cuminecatura (2) Si: a (se) impartashi a (se) griji. 3 vt A face sa fie iertat (prin cuminecatura) un pacat o gresheala. 4 vr (Inv; construit cu dativul sau cu pp „de”) A se face partash. 5 vr (Inv) A avea parte de... 6 vr (Inv; construit cu pp „in” sau „cu”) A fi initziat intro credintza. 7 vr (Inv) A apartzine unei biserici. 8 vi (Inv) A fi (sau a se pune) de acord. 9 vi (Inv) A se uni. 10 vi A avea legaturi cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CUMINECÁ cumínec vb. I. Refl. (In practicile religiei creshtine; shi in forma cuminica) A primi cuminecatura; a se impartashi a se griji. Cind moi cumineca Sa vie shi vladica. JARNÍKBIRSEANU D. 458. ♦ Tranz. A da cuiva cuminecatura a savirshi asupra cuiva ritualul cuminecaturii. La mine vii cu cartea cu gind sami dai canoane SHi vrei sa ma cumineci parinte Solomoane. GOGA P. 99. Nui slobod ai spinzura Pin’nu i cuminica. SHEZ. I 109. ♦ Tranz. (Rar cu privire la gresheli pacate) A anula a face sa fie iertat prin cuminecatura. Sar mira de tinealtarul. Ce pacat ai sa cuminici! COSHBUC P. I 97. Varianta: cuminica vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
A CUMINECÁ cumínec tranz. (credincioshi creshtini) A supune ritualului de cuminecatura; a impartashi; a griji. /<lat. comminicare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE CUMINECÁ ma cumínec intranz. A primi cuminecatura; a se impartashi; a se griji. /<lat. comminicare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
cuminecà v. a da sfanta cuminecatura: a impartashi cu sfintele taine. [Vechiu rom. cumeneca = lat. *COMMINICARE in loc de COMMUNICARE (cu sensul ecleziastic)].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CUMINICÁ vb. I v. cumineca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CUMINICÁ vb. I v. cumineca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de bogdang
- actziuni
CUMINICÁ vb. I v. cumineca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cuminica v vz cumineca
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cumínec a á v. tr. (lat. comminico ild. commúnico áre a comunica a’mpartashi; vfr. acomengier pv. comengar). Vechĭ. Daŭ cuĭva cuminecatura il impartashesc. Ma unesc cu cineva. SHi a cumeneca (la formele cu acc. pe k).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cuminecá (a ~) vb. ind. prez. 3 cumíneca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cuminecá vb. ind. prez. 1 sg. cumínec 3 sg. shi pl. cumíneca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
cuminec.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CUMINECÁ vb. v. impartashi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CUMINECA vb. (BIS.) a (se) impartashi (inv. shi pop.) a (se) griji (inv. shi reg.) a (se) pricestui (inv.) a (se) comunica.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cuminecá (c át) vb. 1. A impartashi a griji. 2. (Inv.) A comunica. Mr. cumnic cumnicare cuminic megl. cuminic. Lat. communĭcāre prin intermediul unei var. vulg. *commĭnĭcare (Densusianu Hlr. 188; Pushcariu 441; CandreaDens. 435; REW 2090; DAR; Rosetti I 61); cf. alb. kungoń (Philippide II 637) it. communicare lomb. skuminiar genov. kominiga prov. comengar fr. communier sp. comulgar port. comungar sl. comŭkati (Cihac I 67 shi II 290 crede k rom. provine din sl. ceea ce nu pare posibil cf. Vasmer 608). Este dublet al neol. comunica vb. Der. cuminecatura s. f. (impartashanie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
cuminecá cuminec vb. tranz refl. (bis.) A (se) impartashi; a primi sau a da cuminecatura pentru iertarea pacatelor: „Adal loi cumineca / Iaran mana tzi loi da” (Papahagi 1925: 266). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei cu acelashi sens. Lat. *comminicare < communicare (Densusianu Pushcariu CDDE DA Rosetti cf. DER; SHaineanu Scriban DEX MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT14) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
cumineca, cuminecverb
- 1. (In practicile religiei creshtine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartashi a (se) griji. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: griji impartashi
- Cind moi cumineca Sa vie shi vladica. JARNÍKBIRSEANU D. 458. DLRLC
- La mine vii cu cartea cu gind sami dai canoane SHi vrei sa ma cumineci parinte Solomoane. GOGA P. 99. DLRLC
- Nui slobod ai spinzura Pin’nu i cuminica. SHEZ. I 109. DLRLC
- 1.1. A anula a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat o gresheala. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sar mira de tinealtarul. Ce pacat ai sa cuminici! COSHBUC P. I 97. DLRLC
-
-
etimologie:
- *comminicare (= communicare). DEX '09 DEX '98