CUMINECÁ cumínec vb. I. Refl. (In practicile religiei creshtine; shi in forma cuminica) A primi cuminecatura; a se impartashi a se griji. Cind moi cumineca Sa vie shi vladica. JARNÍKBIRSEANU D. 458. ♦ Tranz. A da cuiva cuminecatura a savirshi asupra cuiva ritualul cuminecaturii. La mine vii cu cartea cu gind sami dai canoane SHi vrei sa ma cumineci parinte Solomoane. GOGA P. 99. Nui slobod ai spinzura Pin’nu i cuminica. SHEZ. I 109. ♦ Tranz. (Rar cu privire la gresheli pacate) A anula a face sa fie iertat prin cuminecatura. Sar mira de tinealtarul. Ce pacat ai sa cuminici! COSHBUC P. I 97. Varianta: cuminica vb. I.