cuminecá (c át) vb. 1. A impartashi a griji. 2. (Inv.) A comunica. Mr. cumnic cumnicare cuminic megl. cuminic. Lat. communĭcāre prin intermediul unei var. vulg. *commĭnĭcare (Densusianu Hlr. 188; Pushcariu 441; CandreaDens. 435; REW 2090; DAR; Rosetti I 61); cf. alb. kungoń (Philippide II 637) it. communicare lomb. skuminiar genov. kominiga prov. comengar fr. communier sp. comulgar port. comungar sl. comŭkati (Cihac I 67 shi II 290 crede k rom. provine din sl. ceea ce nu pare posibil cf. Vasmer 608). Este dublet al neol. comunica vb. Der. cuminecatura s. f. (impartashanie).