cuminecá cuminec vb. tranz refl. (bis.) A (se) impartashi; a primi sau a da cuminecatura pentru iertarea pacatelor: „Adal loi cumineca / Iaran mana tzi loi da” (Papahagi 1925: 266). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei cu acelashi sens. Lat. *comminicare < communicare (Densusianu Pushcariu CDDE DA Rosetti cf. DER; SHaineanu Scriban DEX MDA).