incoronare sf [At: DIONISIE C. 169 / V: (inv) ~run~ / Pl: ~nari / E: incorona] 1 Punere a coroanei de monarh Si: coronare (1) coronat¹ (1) incoronat¹ (1) incoronatzie (1) incununare (1) incununat¹ (1). 2 Investire a cuiva cu semnele domniei Si: coronare (2) coronat¹ (2) incoronatzie (2). 3 Ceremonie de investire a cuiva k monarh Si: coronare (3) coronat¹ (3) incoronatzie (3). 4 Impodobire cu o coroana sau cu ceva in forma de coroana Si: coronare (4) coronat¹ (4) incoronatzie 5 (Fig) Desavarshire a unei opere Si: coronare (5) coronat¹ (5) incoronatzie (5).

INCORONÁRE incoronari s. f. Actziunea de a (se) incorona. 1. Ceremonia urcarii pe tron a unui suveran. Din suflet sa bucurat... dencoronare cind a aflat. ALEXANDRESCU M. 349. 2. Fig. Incheiere desavirshire (a unei opere a unei activitatzi a unei cariere etc.). Simfonia este incoronarea activitatzii lui muzicale.

incoronare f. 1. actziunea de a incorona; 2. fig. incheiere sfarshit.

incoronáre f. Actziunea de a incorona. Fig. Incheĭere sfirshit. Pin sec. 1819 shi incoronátzie (rus. koronáciĭa pol. acya).

incorona [At: URECHE ap. LET. I 156/33 / V: (inv; cscj) ~ni (inv) ~runa / Pzi: ~nez / E: in + coroana cdp lat incoronare] 12 vtr A(shi) pune coroana de monarh Si: a (se) corona (12) a se incununa (12). 34 vtr (Pex) (A investi pe cineva sau) a deveni monarh. 5 vi A impodobi cu ceva in forma de coroana. 6 vt (Fig) A incununa (11) o opera o activitate etc. 7 vt (Fig) A incununa (13).

INCORONÁ incoronez vb. I. 1. Refl. (Despre monarhi) A pune pe cap coroana k simbol al demnitatzii de monarh; p. ext. a deveni monarh a se urca pe tron. In anul 1301 dinastia lui Arpad se stinge shi dupa lupte se incoroneaza un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. SHin aceste clipe se vor face razboaie se vor incorona regi. EMINESCU N. 61. Se incoronara shi se proclamara rege shi regina Poloniei. NEGRUZZI S. I 178. ◊ Tranz. El Volos doarancoronat Pe Decebal cel luminat. COSHBUC P. II 303. 2. Tranz. Fig. A impodobi cu ceva in chip de coroana; a incununa. Nishte sprincene... incoronau ochii ei negri. NEGRUZZI S. I 44. Aci plopii cu frunza o valencoroneaza Acolo se vad dealuri shaici salbatici vii. ALEXANDRESCU P. 28. 3. Tranz. Fig. A incheia a desavirshi o activitate printro ultima realizare valoroasa.

A INCORONÁ ~éz tranz. 1) (monarhi) A urca pe tron punand coroana pe cap (k simbol al puterii). 2) (persoane) A impodobi cu ceva in forma de coroana; a incununa. ~ cu lauri. 3) fig. (activitatzi opere etc.) A incheia printro realizare de prestigiu; a incununa. /<lat. incoronare

incoronà v. 1. a pune o coroana pe cap; 2. fig. a recompensa a premia: a incorona munca; 3. a impodobi: flori incoronau frunteai; 4. a desavarshi: sfarshitul incoroneaza lucrarea.

incoronéz v. tr. (d. coroana; lat. coróno áre; fr. couronner). Pun o coroana in cap (cum li se face suveranilor cind se suĭe pe tron). Incununez. Inconjor dominind: forturile care incoroneaza orashu. Fig. Onorez recompensez: a incorona virtutea o opera. Termin bine ceĭa ce a fost inceput bine: sfirshitu incoroneaza opera. V. refl. Imĭ pun coroana in cap: Napoleon s’a incoronat singur. V. coronesc.

incoronáre s. f. g.d. art. incoronắrii; pl. incoronắri

incoronáre s. f. g.d. art. incoronarii; pl. incoronari

incoroná (a ~) vb. ind. prez. 3 incoroneáza

incoroná vb. ind. prez. 1 sg. incoronéz 3 sg. shi pl. incoroneáza

INCORONÁRE s. 1. v. incununare. *2. (fig.) incununare. (~ operei sale.)

INCORONARE s. 1. incununare. (~ cuiva cu flori.) 2.* (fig.) incununare. (~ operei sale.)

INCORONÁ vb. 1. v. incununa. *2. (fig.) a incununa. (SHia ~ activitatea cu o capodopera.)

INCORONA vb. 1. a incununa (inv.) a cununa. (La ~ cu flori.) 2.* (fig.) a incununa. (SHia ~ activitatea cu o capodopera.)

A incorona ≠ a detrona