incununat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: incununa] 1 Incoronare (1). 23 (Inv) Cununie (12). 49 Incununare (49).

incununat² ~a a [At: DOSOFTEI V. S. 84/2 / Pl: ~atzi ~e / E: incununa] 12 Incoronat² (23). 3 Impodobit cu o cununa sau cu ceva asemanator unei cununi. 4 (Fig) Desavarshit. 5 (Inv; fig) Rasplatit cu onoruri. 6 (Pop) Casatorit².

incununa [At: VARLAAM C. 77 / Pzi: ~nez incunun / E: in + cununa] (Inv) 12 vtr A (se) incorona (12). 3 vr (Bis; inv) A se cununa. 45 vtr A(shi) asheza pe cap o cununa in semn de omagiu sau de inaltzare la o demnitate. 67 (Pex) vtr A (se) impodobi punandushi pe cap un obiect asemanator cu o cununa. 8 vt (Inv; fig) A rasplati cu onoruri. 9 vt (Fig) A desavarshi o activitate o opera etc. Si: a incorona 10 vt (Pop; fig) Ai veni cuiva de hac. 11 vt (Fig) A reprezenta in activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasa Si: a incorona (7).

INCUNUNÁ incunún shi (mai rar) incununez vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) 1. A asheza (pe capul cuiva) o cununa k semn de omagiu de inaltzare la o demnitate etc. (v. incorona); p. ext. a asheza un obiect deasupra altuia in chip de coroana. Scena se petrece la poalele unei stinci paduroase care o incununa un castel feudal cu... metereze. ODOBESCU S. III 59. Unii brazdele rastoarna in capitzi altzii leaduna Le cladesc apoi in stoguri shi cu stuh le incununa. ALECSANDRI P. A. 127. ◊ Fig. Era uscata shi subtzirica privind drept cu ochii ce pareau rotunzi shi soarele i incununa frumusetzea anilor ei tirzii. SADOVEANU N. P. 44. Soarele apune Voind creshtetelenalte ale tzarii sancunune Cu un nimb de biruintza. EMINESCU O. I 148. (Refl.) Sa facut ziua; sa incununat de trandafiri rasaritul. SADOVEANU M. C. 206. 2. Fig. A realiza. Vai! na iertat soarta sancununi a ta dorintza. ALEXANDRESCU M. 15.

A INCUNUNÁ ~éz tranz. 1) A aprecia in mod solemn punand cununa pe cap. 2) A impodobi cu ceva in forma de cununa; a incorona. Lau ~at cu flori. 3) fig. (activitatzi opere etc.) A incheia cu o realizare de prestigiu; a incorona. SHia ~at activitatea cu o capodopera. /in + cununa

A SE INCUNUNÁ pers. 3 se ~eáza intranz. (despre activitatzi opere etc.) A ajunge la bun sfarshit dovedinduse vrednic (de ceva). ~ de succes. /in + cununa

incununà v. 1. a (se) incorona: incununa pe viteazu ’nvingator AL.; 2. fig. a incheia a termina: incununa vieatzai cu o moarte de erou OD. [V. cununa].

incunún shi éz a á v. tr. (d. cununa). Incoronez: a incununa un invingator. Fig. Incheĭ termin bine: o moarte eroica a incununat vĭatza luĭ. V. cunun.

incununá (a ~) vb. ind. prez. 3 incununeáza

incununá vb. ind. prez. 1 sg. incunun/incununéz 3 sg. shi pl. incununeáza

INCUNUNÁ vb. 1. v. incorona. 2. (fig.) a incorona. (SHia ~ activitatea cu o capodopera.)

INCUNUNA vb. 1. a incorona (inv.) a cununa. (La ~ cu flori.) 2.* (fig.) a incorona. (SHia ~ activitatea cu o capodopera.)

FINIS CORONAT OPUS (lat.) sfarshitul incununeaza opera Ovidiu „Heroides” II 85. Abia la capatul unei actziuni poate fi apreciata valoarea ei.