INCUNUNÁ incunún shi (mai rar) incununez vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) 1. A asheza (pe capul cuiva) o cununa k semn de omagiu de inaltzare la o demnitate etc. (v. incorona); p. ext. a asheza un obiect deasupra altuia in chip de coroana. Scena se petrece la poalele unei stinci paduroase care o incununa un castel feudal cu... metereze. ODOBESCU S. III 59. Unii brazdele rastoarna in capitzi altzii leaduna Le cladesc apoi in stoguri shi cu stuh le incununa. ALECSANDRI P. A. 127. ◊ Fig. Era uscata shi subtzirica privind drept cu ochii ce pareau rotunzi shi soarele i incununa frumusetzea anilor ei tirzii. SADOVEANU N. P. 44. Soarele apune Voind creshtetelenalte ale tzarii sancunune Cu un nimb de biruintza. EMINESCU O. I 148. (Refl.) Sa facut ziua; sa incununat de trandafiri rasaritul. SADOVEANU M. C. 206. 2. Fig. A realiza. Vai! na iertat soarta sancununi a ta dorintza. ALEXANDRESCU M. 15.