INCORONÁ incoronez vb. I. 1. Refl. (Despre monarhi) A pune pe cap coroana k simbol al demnitatzii de monarh; p. ext. a deveni monarh a se urca pe tron. In anul 1301 dinastia lui Arpad se stinge shi dupa lupte se incoroneaza un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. SHin aceste clipe se vor face razboaie se vor incorona regi. EMINESCU N. 61. Se incoronara shi se proclamara rege shi regina Poloniei. NEGRUZZI S. I 178. ◊ Tranz. El Volos doarancoronat Pe Decebal cel luminat. COSHBUC P. II 303. 2. Tranz. Fig. A impodobi cu ceva in chip de coroana; a incununa. Nishte sprincene... incoronau ochii ei negri. NEGRUZZI S. I 44. Aci plopii cu frunza o valencoroneaza Acolo se vad dealuri shaici salbatici vii. ALEXANDRESCU P. 28. 3. Tranz. Fig. A incheia a desavirshi o activitate printro ultima realizare valoroasa.