imbogatzire sf [At: (a. 1848) URICARIUL X 10 / S shi: (inv) inb~ / Pl: ~ri / E: imbogatzi] 12 (Determinare a cuiva sa posede avere sau) posedare a unei averi Si: inavutzire (12). 3 Adaugare de noi elemente unui bun material sau spiritual Si: amplificare dezvoltare marire.

IMBOGATZÍRE imbogatziri s. f. Actziunea de a (se) imbogatzi shi rezultatul ei. 1. Inavutzire. Topirceanu k shi altzi scriitori din generatzia sa intzelegea k fusese victima unei singeroase inshelatorii k razboiul na fost decit un mijloc de imbogatzire a unor clici de exploatatori. V. ROM. aprilie 1953 226. 2. Largire a sferei; dezvoltare marire. Care dintre ramificatziile pomenite pot da elemente de imbogatzire a fondului principal al limbii natzionale? In primul rind graiurile profesionale. GRAUR F. L. 85.

imbogatzi vtr [At: CORESI ap. GCR I 27/32 / S shi: (inv) inb~ / V: (inv; cscj) ~tza / Pzi: ~tzesc / E: in + bogat] 12 (A face sa devina sau) a deveni bogat Si: a (se) inavutzi (12) a (se) instari (12) (ivp) a (se) bogatzi. 34 A (se) adauga noi elemente unui bun material sau spiritual Si: a (se) amplifica a (se) dezvolta a (se) mari.

IMBOGATZÍ imbogatzesc vb. IV. 1. Refl. (Despre persoane) A agonisi bani multzi sau bunuri numeroase a acumula bogatzii; a se inavutzi. Cit era sa cishtigam de la dumneata? Ce nembogatzeam din doua lazi? DUMITRIU N. 260. Se imbogatzeshte vazind cu ochii. REBREANU R. I 72. Sa nu spun minciuni dar Ipate se imbogatzise insutit shi inmiit. CREANGA P. 153. 2. Tranz. (Cu privire la bunuri din domeniul material sau spiritual; adesea urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A adauga noi elemente a largi sfera a face sa devina mai cuprinzator a mari a dezvolta. [Filimon] a imbogatzit literatura romina cu doua scrieri de un adevarat merit: Slujnicarii shi Ciocoii. GHICA S. A. 80. ◊ Refl. Vocabularul continua sa se imbogatzeasca pe masura ce activitatea shi gindirea oamenilor se dezvolta shi o data cu aceasta se imbogatzeshte shi fondul principal. GRAUR F. L. 93. ♦ (Min.) A elimina o parte din substantzele sterile dintrun minereu sau din carbuni marind astfel procentul de substantza utila.

A IMBOGATZÍ ~ésc tranz. 1) A face sa se imbogatzeasca. 2) (minereuri) A lipsi de substantze straine. /in + bogat

A SE IMBOGATZÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bogat; a acumula in cantitatzi mari bunuri materiale sau spirituale. 2) A se completa cu elemente noi. /in + bogat

imbogatzì v. a (se) face bogat.

imbogatzésc v. tr. Fac bogat. V. refl. Ajung bogat. Vechĭ bogatzésc.

imbogatzíre s. f. g.d. art. imbogatzírii; pl. imbogatzíri

imbogatzíre s. f. g.d. art. imbogatzírii; pl. imbogatzíri

imbogatzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imbogatzésc imperf. 3 sg. imbogatzeá; conj. prez. 3 sa imbogatzeásca

imbogatzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imbogatzésc imperf. 3 sg. imbogatzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. imbogatzeásca

IMBOGATZÍRE s. 1. capatuiala capatuire chiverniseala chivernisire inavutzire parvenire pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) 2. v. concentrare.

IMBOGATZIRE s. capatuiala capatuire chiverniseala chivernisire inavutzire parvenire pricopsire. (~ prin mijloace necinstite.)

IMBOGATZÍ vb. 1. a se ajunge a se capatui a se chivernisi a se inavutzi a se instari a parveni a se pricopsi. (Sa ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se inavutzi a se inchiaburi (pop.) a se chiaburi. (Un tzaran care sa ~.)

IMBOGATZI vb. 1. a se ajunge a se capatui a se chivernisi a se inavutzi a se instari a parveni a se pricopsi. (Sa ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se inavutzi a se inchiaburi (pop.) a se chiaburi. (Un tzaran care sa ~.)

A (se) imbogatzi ≠ a (se) ruina a saraci