IMBOGATZÍ imbogatzesc vb. IV. 1. Refl. (Despre persoane) A agonisi bani multzi sau bunuri numeroase a acumula bogatzii; a se inavutzi. Cit era sa cishtigam de la dumneata? Ce nembogatzeam din doua lazi? DUMITRIU N. 260. Se imbogatzeshte vazind cu ochii. REBREANU R. I 72. Sa nu spun minciuni dar Ipate se imbogatzise insutit shi inmiit. CREANGA P. 153. 2. Tranz. (Cu privire la bunuri din domeniul material sau spiritual; adesea urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A adauga noi elemente a largi sfera a face sa devina mai cuprinzator a mari a dezvolta. [Filimon] a imbogatzit literatura romina cu doua scrieri de un adevarat merit: Slujnicarii shi Ciocoii. GHICA S. A. 80. ◊ Refl. Vocabularul continua sa se imbogatzeasca pe masura ce activitatea shi gindirea oamenilor se dezvolta shi o data cu aceasta se imbogatzeshte shi fondul principal. GRAUR F. L. 93. ♦ (Min.) A elimina o parte din substantzele sterile dintrun minereu sau din carbuni marind astfel procentul de substantza utila.