ICOÁNA icoane s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creshtina sacra (reprezentandul pe Isus Hristos pe Maica Domnului un sfant sau scene cu teme religioase) realizata in diferite tehnici shi folosita k obiect de cult. ♦ P. ext. (Inv.) Tablou desen ilustratzie. 2. Fig. Imagine chip. Din sl. ikona.

icoana sf [At: CUV. D. BATR. I 195 / V: (inv) icona / Pl: ~ne / E: vsl икона] 1 Imagine pictata care reprezinta diferite divinitatzi sau scene religioase shi care serveshte k obiect de cult. 2 (Inv; pex) Reprezentare grafica. 3 (Fig) Imagine. 4 (Fig) Chip. 5 (Reg; ie) A purta pe cineva (pe) la ~ne A purta cu vorba pe cineva. 6 (Reg; iae) A purta pe cineva prin tribunale intentandui procese.

ICOÁNA icoane s. f. 1. Imagine pictata sau mai rar sculptata care reprezinta diferite divinitatzi sau scene cu tema religioasa shi care serveshte k obiect de cult. ♦ P. ext. (Inv.) Tablou desen ilustratzie. 2. Fig. Imagine chip. Din sl. ikona.

ICOÁNA icoane s. f. 1. Tablou care reprezinta chipuri de sfintzi sau scene din biblie in fatza caruia se inchina creshtinii; p. ext. orice fel de tablou ilustratzie gravura desen. Intorcinduse catre icoane senchina. CARAGIALE O. III 98. Pea icoanei policioara busuioc shi mintuscata Implu casantunecoasa deo mireasma piparata. EMINESCU O. I 84. Cu minele la icoane Cu ochii dupa cucoane. JARNÍKBIRSEANU D. 471. 2. Fig. Imagine chip. In minte imi rasareau icoane din petrecerile satului. SADOVEANU O. VII 306. Icoane de lucruri shi de oameni amintiri departate... cum imi rasar shi mi se deslushesc k nishte tablouri frumoase. VLAHUTZA. O. A. I 242. Icoana stelei cea murit Incet pe cer se suie. EMINESCU O. I 234. ◊ Expr. (Rar) A vorbi in icoane = a folosi in vorbire figuri poetice retorice. Vorbea domol totdeauna in icoane. GALACTION O. I 207.

ICOÁNA ~e f. 1) Obiect de cult ce reprezinta un tablou cu chipuri de sfintzi sau cu scene din Biblie. ◊ K o ~ deosebit de frumos. A pune la ~e a pastra cu sfintzenie. 2) fig. Reprezentare plastica a unei fiintze a unui obiect sau a unui tablou din realitate. /<sl. ikona

icoana f. chip mai ales de sfant: a duce pe la icoane a purta de nas; fig. a avea icoana la scris a scrie caligrafic. (CAR.). [De origina slavogreaca].

icoána (oa dift.) f. pl. e (vsl. bg. sirb. ikóna d. mgr. ikóna vgr. eikón ac. óna). Imagine de sfint (de obiceĭ pictata pe o tabla de lemn). Fig. Imagine oglindire: cuvintu e icoana sufletuluĭ.

icona sf vz icoana

icoána (obiect de cult imagine) s. f. g.d. art. icoánei; pl. icoáne

icoána s. f. g.d. art. icoánei; pl. icoáne

ICOÁNA s. (BIS.) (inv.) semn. (~ reprezentand divinitatea.)

ICOÁNA s. v. imagine infatzishare reprezentare viziune.

ICOANA s. (BIS.) (inv.) semn. (~ reprezentind divinitatea.)

icoana s. v. IMAGINE. INFATZISHARE. REPREZENTARE. VIZIUNE.

icoána (icoáne) s. f. 1. Imagine pictata care reprezinta un sfint. 2. Imagine portret reprezentare. Mr. icoana. Ngr. εἰϰόνα (Murnu 29; Sandfeld 21) in parte prin intermediul sl. (bg. sb.) ikona. Der. iconar s. m. (pictor de icoane); iconarie s. f. (pictura religioasa). Comp. iconoboretz s. m. (inv. iconoclast) din sl. ikonoborĭcĭ sec. XVII; iconoborenie s. f. (lupta iconoclasta); iconoclast adj. din fr. iconoclaste; iconografie s. f. din fr.; iconografic adj. din fr.; iconolatrie s. f. (adorare excesiva a icoanelor) din fr.; iconologie s. f. din fr.; iconomah s. m. (iconoclast) din ngr. ἐιϰονομάχης; iconomahie s. f. (lupta iconoclasta) din ngr. ἐιϰονομαχία; iconostas s. n. (catapeteasma) din ngr. ἐιϰονοστάσιον in parte prin intermediul sl. ikonostasi.

icoána icoane s. f. Imagine sacra pictata in doua dimensiuni care reprezinta pe Iisus Hristos pe Maica Domnului un sfant sau scene cu tema religioasa care serveshte k obiect de cult. ◊ Poala de icoana = piesa de broderie specifica Bis. ortodoxe. Are o forma patrulatera shi este suspendata sub o icoana fiind decorata cu o imagine iconografica legata de aceasta sau are numai un caracter ornamental. Din sl. ikona.

ICOÁNA (< sl.; {s} gr. eikon „chip” „imagine”) s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creshtina sacra (reprezentandul pe Iisus Hristos pe Maica Domnului un sfant sau scene cu teme religioase) realizata in diferite tehnici folosita k obiect de cult. Cultul i. a aparut in sec. 2 (cele mai vechi i. pastrate dateaza din sec. 56) shi sa raspandit in Bizantz Abisinia Rusia Pen. Balcanica Romania sh.a. Tipica pentru stilul i. bizantine este imaginea codificata hieratica shi fara expresie psihologica iar din punct de vedere tehnic pictura pe lemn incadrata uneori in ferecatura de aur sau de argint. I. mai exista shi in alte religii (lamaism). ◊ I. pe sticla = tip de i. de factura populara aparuta in sec. 18 in centrul Europei. Raspandita cu precadere in Transilvania unde exista vechi centre cu o activitate artistica remarcabila (Nicula Laz Sambata Fagarash SHcheii Brashovului). ♦ P. ext. (Inv.) Tablou desen ilustratzie. 2. Fig. Imagine chip.

poala de icoana v. icoana.

ICOANA com. in jud. Olt pe Vedea; 2.465 loc. (1998). Expl. de petrol shi gaze naturale. Ape minerale (de sonda) clorurate sodice bromurate iodurate termale (37°C). Biserica Sf. Nicolae (1802) in satul Icoana shi biserica avand dublu hram Sf. Imparatzi Constantin shi Elena shi Sf. Dumitru (1814 cu picturi murale din 1836) in satul Floru.