GRAVÚRA (3) gravuri s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii in care imaginea artistica este obtzinuta prin reproducerea dupa o placa pe a carei suprafatza a fost trasat sau gravat desenul in adancime sau in relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placa de cupru de piatra etc. care sa gravat o imagine spre a fi reprodusa; p. ext. imaginea reprodusa dupa o astfel de placa. Din fr. gravure.

gravura sf [At: ODOBESCU S. III 61 / Pl: ~ri / E: fr gravure] 1 Gravare. 2 Gen al graficii in care imaginea artistica este obtzinuta prin reproducerea dupa o placa pe a carei suprafatza a fost trasat sau gravat desenul in adancime sau in relief. 34 (Arta sau) tehnica gravorului (12). 5 Placa de cupru de piatra etc. care sa gravat o imagine spre a fi reprodusa. 6 (Pex) Imaginea reprodusa dupa o gravura (5).

GRAVÚRA (3) gravuri s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii in care imaginea artistica este obtzinuta prin reproducerea dupa o placa pe a carei suprafatza a fost trasat sau gravat desenul in adancime sau in relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placa de cupru de piatra etc. care sa gravat o imagine spre a fi reprodusa; p. ext. imaginea reprodusa dupa o astfel de placa. V. stampa. Din fr. gravure.

GRAVÚRA (2) gravuri s. f. 1. Arta gravarii in lemn metal piatra etc.; gravare. Ma pomenesc vorbindutzi despre arta germanilor shi despre gravura. ODOBESCU S. III 61. ◊ Gravura cu acvaforte = procedeu prin care o imagine este gravata cu ajutorul acidului azotic pe o placa de cupru plana shi bine lustruita. 2. Placa de cupru sau de piatra de otzel etc. care sa gravat o imagine spre a fi reprodusa; p. ext. imagine reprodusa dupa o placa gravata; stampa. Gravurile lui Th. Aman.

GRAVÚRA s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii in care imaginea este obtzinuta prin reproducerea ei dupa o placa care a fost gravat desenul. 3. Placa care este gravata o imagine pentru reproducere. ♦ Stampa. [< fr. gravure cf. germ. Gravüre].

GRAVÚRA s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii in care imaginea este obtzinuta prin reproducerea ei dupa o placa care a fost gravat desenul. 3. placa care este gravata o imagine pentru reproducere. 4. imagine obtzinuta prin gravare; stampa. (< fr. gravure)

GRAVÚRA ~i f. 1) Arta gravarii; maiestria de a grava. 2) Lucrare realizata de un gravor. 3) Imagine obtzinuta prin reproducerea de pe o placa gravata sau litografica; stampa. /<fr. gravure

gravura f. 1. arta gravorului; 2. lucru gravat stampa.

*gravúra f. (fr. gravure). Arta de a grava. Figura facuta pin aceasta arta k obishnuitele figurĭ din cartzĭ. Curat rom. ar fi gravatura. V. clisheŭ.

gravúra s. f. g.d. art. gravúrii; (placi stampe) pl. gravúri

gravúra s. f. g.d. art. gravúrii; (placi stampe) pl. gravúri

GRAVÚRA s. 1. gravare. (Operatzia de ~.) 2. (concr.) stampa (inv.) sapatura. (O ~ in lemn.)

GRAVURA s. 1. gravare. (Operatzia de ~.) 2. stampa (inv.) sapatura. (O ~ in lemn.)