9 definiții pentru huruit (s.n.)
Explicative DEX
HURUÍT1 s. n. Faptul de a (se) hurui; huruitură. – V. hurui.
huruit1 sn [At: VLAHUȚĂ, D. 121 / V: hulu~, uru~ / Pl: ~uri / E: hurui1] 1-5 Huruire (1-5). 6 Dărâmare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
huruit3, ~ă a vz huluit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HURUÍT1 s. n. Faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură. – V. hurui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HURUÍT1 s. n. Faptul de a (se) hurui și zgomotul produs de ceva care huruie. Scrîșnește macaraua de la laminor și, îndepărtat, se aude stins huruitul macaralei de încărcare. CĂLUGĂRU, O. P. 467. Nourii se frămîntau mînioși deasupra văii satului, aruncînd, din cînd în cînd, săgeți de fulgere și un huruit înăbușit care se pierdeau în depărtare. BUJOR, S. 62. Huruitul roatelor se înecă de istov în tăcerea moartă a nepăsătoarelor cîmpii. VLAHUȚĂ, O. A. I 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
huruít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huruít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
HURUÍT s. v. huruitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HURUIT s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
huruitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) hurui. DEX '09 DLRLC
- Scrîșnește macaraua de la laminor și, îndepărtat, se aude stins huruitul macaralei de încărcare. CĂLUGĂRU, O. P. 467. DLRLC
- Nourii se frămîntau mînioși deasupra văii satului, aruncînd, din cînd în cînd, săgeți de fulgere și un huruit înăbușit care se pierdeau în depărtare. BUJOR, S. 62. DLRLC
- Huruitul roatelor se înecă de istov în tăcerea moartă a nepăsătoarelor cîmpii. VLAHUȚĂ, O. A. I 126. DLRLC
-
etimologie:
- hurui DEX '98 DEX '09