6 definitzii pentru duruit (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DURUÍT duruituri s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit huruitura duruitura. V. durui.
DURUÍT duruituri s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit huruitura duruitura. V. durui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
DURUÍT s. n. Faptul de a durui; zgomot facut de rotzile unei carutze de tunet de un obiect care se rostogoleshte sau care este tirit pe pamint etc.; huruit. Deslushi chiote shi duruit departat de rotzi cine shtie unde catre podul cel mare al Tupilatzilor. CAMILAR TEM. 141. Poarta se incuie in urma lui cu un duruit greu. DUNAREANU CH. 234. Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei caleshte. NEGRUZZI S. I 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
duruít s. n. pl. duruíturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
duruít s. n. pl. duruíturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DURUÍT s. v. huruitura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DURUIT s. duduit duduitura durait duraitura huruiala huruit huruitura (reg) durat hurduitura (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o strada pietruita.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
duruit, duruiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deslushi chiote shi duruit departat de rotzi cine shtie unde catre podul cel mare al Tupilatzilor. CAMILAR TEM. 141. DLRLC
- Poarta se incuie in urma lui cu un duruit greu. DUNAREANU CH. 234. DLRLC
- Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei caleshte. NEGRUZZI S. I 15. DLRLC
-
etimologie:
- durui DEX '09 DEX '98