dexonline

info

6 definiții pentru duruit (s.n.)

Explicative DEX

DURUÍT, duruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui.

DURUÍT s. n. Faptul de a durui; zgomot făcut de roțile unei căruțe, de tunet, de un obiect care se rostogolește sau care este tîrît pe pămînt etc.; huruit. Desluși chiote și duruit depărtat de roți, cine știe unde, către podul cel mare al Tupilaților. CAMILAR, TEM. 141. Poarta se încuie în urma lui cu un duruit greu. DUNĂREANU, CH. 234. Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei calește. NEGRUZZI, S. I 15.

Ortografice DOOM

duruít s. n., pl. duruíturi

Relaționale

DURUÍT s. v. huruitură.

DURUIT s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, huruială, huruit, huruitură, (reg) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: duruit (s.n.)

duruit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	duruit	duruitul duruitu‑
nominativ-acuzativ	plural	duruituri	duruiturile
genitiv-dativ	singular	duruit	duruitului
genitiv-dativ	plural	duruituri	duruiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

duruit, duruiturisubstantiv neutru

1. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: duruitură huruit huruitură
- format_quote Desluși chiote și duruit depărtat de roți, cine știe unde, către podul cel mare al Tupilaților. CAMILAR, TEM. 141. DLRLC
- format_quote Poarta se încuie în urma lui cu un duruit greu. DUNĂREANU, CH. 234. DLRLC
- format_quote Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei calește. NEGRUZZI, S. I 15. DLRLC

etimologie:

vezi durui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.