opțiuni
  • info

8 definiții pentru huruitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.

HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.

huruitură sf [At: DELAVRANCEA, S. 168 / V: ur~ / P: ~ru-i~ / Pl: ~ri / E: hurui1 + -tură] 1-5 Huruire (1-5). 6 Dărâmare.

HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie. Se auziră de dincolo de ulucile care mai rămăseseră în picioare strigăte și huruituri de trăsură. CAMIL PETRESCU, O. II 695. (În forma uruitură) Un fulger cît un balaur se zvîrcoli în sînul norilor... ș-o uruitură se prelungi în depărtare. DELAVRANCEA, S. 168. – Pronunțat: -ru-i-. – Variantă: uruitúră s. f.

URUITÚRĂ s. f. v. huruitură.

URUITÚRĂ s. f. v. huruitură.

URUITÚRĂ s. f. v. huruitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri

huruitúră s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HURUITÚRĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

HURUITURĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: huruitură
huruitură substantiv feminin
  • silabație: hu-ru-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruitură
  • huruitura
plural
  • huruituri
  • huruiturile
genitiv-dativ singular
  • huruituri
  • huruiturii
plural
  • huruituri
  • huruiturilor
vocativ singular —
plural —
uruitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruitură
  • uruitura
plural
  • uruituri
  • uruiturile
genitiv-dativ singular
  • uruituri
  • uruiturii
plural
  • uruituri
  • uruiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huruitură, huruiturisubstantiv feminin

  • 1. Zgomot produs de ceva care huruie; huruit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hurduitură huruială huruit
    • format_quote Se auziră de dincolo de ulucile care mai rămăseseră în picioare strigăte și huruituri de trăsură. CAMIL PETRESCU, O. II 695. DLRLC
    • format_quote Un fulger cît un balaur se zvîrcoli în sînul norilor... ș-o uruitură se prelungi în depărtare. DELAVRANCEA, S. 168. DLRLC
etimologie:
  • Hurui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.