DURUÍT s. n. Faptul de a durui; zgomot facut de rotzile unei carutze de tunet de un obiect care se rostogoleshte sau care este tirit pe pamint etc.; huruit. Deslushi chiote shi duruit departat de rotzi cine shtie unde catre podul cel mare al Tupilatzilor. CAMILAR TEM. 141. Poarta se incuie in urma lui cu un duruit greu. DUNAREANU CH. 234. Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei caleshte. NEGRUZZI S. I 15.