optziuni
  • info

10 definitzii pentru duduit (s.n.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitura durduit. V. dudui.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitura durduit. V. dudui.

duduit1 sn [At: PONTBRIANT D. / V: (reg) ~dait ~dait / Pl: ~uri / E: dudui] 17 Duduire (17).

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot produs de foc motoare etc.; bubuit. Un zgomot surd un duduit infundat de mashini incepe sa se auda in noapte. BOGZA C. O. 414. Se auzea duduitul pasului strigatul intins al navalitorilor racnetele shirurilor de turci luate in baioneta. SADOVEANU O. VI 63. In soba ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU R. I 91.

dudaít sn vz duduit

dudaít sn vz duduit

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!duduit s. n. pl. duduituri

duduít s. n.

duduít s. n.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DUDUÍT s. 1. v. cutremurare. 2. v. bubuitura. 3. v. huruitura.

DUDUIT s. 1. cutremurare duduitura zguduitura. (Un ~ puternic al peretzilor.) 2. bubuire bubuit bubuitura detonatzie detunare detunat detunatura duduitura trasnet trasnitura vuiet (rar) detunet (inv. shi reg.) sunet (reg.) durat. (~ tunului.) 3. duduitura durait duraitura duruit huruiala huruit huruitura (reg.) durat hurduitura (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o strada pietruita.)

Intrare: duduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duduit
  • duduitul
  • duduitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • duduit
  • duduitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
dudait
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
dudait
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

duduitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a dudui; zgomot sacadat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubuit duduitura durduit
    • format_quote Un zgomot surd un duduit infundat de mashini incepe sa se auda in noapte. BOGZA C. O. 414. DLRLC
    • format_quote Se auzea duduitul pasului strigatul intins al navalitorilor racnetele shirurilor de turci luate in baioneta. SADOVEANU O. VI 63. DLRLC
    • format_quote In soba ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU R. I 91. DLRLC
etimologie:
  • vezi dudui DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.